Convenţia dintre România şi Spania în domeniul securităţii sociale, semnată la Madrid la 24 ianuarie 2006.

LEGE Nr. 408 din 9 noiembrie 2006
pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Spania în domeniul securităţii sociale, semnată la Madrid la 24
ianuarie 2006
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 949 din 24 noiembrie 2006
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre România şi Spania în domeniul securităţii sociale, semnată la Madrid la 24
ianuarie 2006.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin.
(2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
TEODOR VIOREL MELEŞCANU
CONVENŢIE
între România şi Spania în domeniul securităţii sociale
România şi Spania, denumite în continuare părţi contractante,
recunoscând legăturile de prietenie care unesc cele două state,
hotărâte să coopereze în domeniul securităţii sociale,
au convenit asupra următoarelor:
TITLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
Definiţii
1. Pentru aplicarea Convenţiei dintre România şi Spania în domeniul securităţii sociale, denumită în
continuare convenţie, expresiile şi termenii enumeraţi în continuare au următoarea semnificaţie:
a) legislaţie - desemnează legile, reglementările şi alte dispoziţii din domeniul securităţii sociale, prevăzute la
art. 2, în vigoare pe teritoriul fiecărei părţi contractante;
b) autoritate competentă - pentru România: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul
Sănătăţii; pentru Spania: Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale;
c) instituţie - organismul sau autoritatea responsabilă cu aplicarea legislaţiei prevăzute la art. 2;
d) instituţie competentă - instituţia responsabilă cu recunoaşterea dreptului şi/sau cu plata prestaţiilor,
conform legislaţiei fiecărei părţi contractante;
e) organism de legătură - organismul de coordonare şi informare între instituţiile ambelor părţi contractante,
care intervine în aplicarea prezentei convenţii şi îi informează pe cei interesaţi asupra drepturilor şi obligaţiilor
ce decurg din aceasta;
f) lucrător - orice persoană care este sau a fost asigurată, în baza legislaţiei oricăreia dintre părţile
contractante, ca o consecinţă a desfăşurării în prezent sau în trecut a unei activităţi în interesul altuia sau în
interes propriu;
g) membri de familie - persoanele recunoscute ca atare de legislaţia aplicabilă a fiecărei părţi contractante;
h) domiciliu - locul de şedere obişnuită;
i) reşedinţă - locul de şedere temporară;
j) perioadă de asigurare - perioadele de contribuţie sau perioadele asimilate, în conformitate cu legislaţia
fiecărei părţi contractante;
k) asistenţă medicală - prestaţiile în natură acordate în scopul menţinerii sau restabilirii sănătăţii în caz de
boală, maternitate sau accident, în conformitate cu legislaţiile menţionate la art. 2;
l) prestaţii şi pensii - toate prestaţiile şi pensiile în bani, prevăzute de legislaţiile menţionate la art. 2, precum
şi majorările, revalorizările, completările şi suplimentele acestora;
m) prestaţii necontributive - prestaţiile care nu depind de perioadele de asigurare şi care sunt condiţionate de
nivelul veniturilor.
2. Ceilalţi termeni şi celelalte expresii utilizate în prezenta convenţie au semnificaţia care le este atribuită de
legislaţia aplicabilă.
ART. 2
Câmpul material de aplicare
1. Prezenta convenţie se va aplica:
A. pentru România, legislaţiei privind:
a) asistenţa medicală în caz de boală obişnuită şi maternitate;
b) asistenţa medicală în caz de boală profesională şi accidente de muncă;
c) indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală obişnuită sau de accidente în
afara muncii, de boli profesionale şi accidente de muncă;
d) indemnizaţii de maternitate;
e) indemnizaţii pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav;
f) pensii pentru limită de vârstă, pensii anticipate, pensii de invaliditate, pensii de urmaş;
g) ajutoare de deces;
h) alocaţia de stat pentru copii;
i) indemnizaţii de şomaj.
B. pentru Spania, legislaţiei privind prestaţiile sistemului spaniol de securitate socială, cu excepţia regimurilor
funcţionarilor publici, civili şi militari, care se referă la:
a) asistenţa medicală în cazuri de boală obişnuită sau profesională, accidente de muncă sau în afara muncii şi
maternitate;
b) prestaţii pentru incapacitate temporară în cazul bolilor obişnuite şi al accidentelor în afara muncii;
c) prestaţii de maternitate şi legate de riscurile pe durata sarcinii;
d) prestaţii pentru incapacitate permanentă, pensii pentru limită de vârstă şi pensii de urmaş;
e) alocaţie de deces;
f) prestaţii familiale, cu plata periodică, pentru copii aflaţi în îngrijire;
g) prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
h) prestaţii în caz de şomaj.
2. Prezenta convenţie se va aplica şi legislaţiei care, în viitor, completează sau modifică legislaţia prevăzută la
paragraful 1.
3. Prezenta convenţie se va aplica legislaţiei care va institui un nou regim sau o nouă schemă de securitate
socială, dacă părţile contractante convin astfel.
ART. 3
Câmpul personal de aplicare
Prezenta convenţie se va aplica lucrătorilor care sunt sau au fost supuşi legislaţiilor prevăzute la art. 2, în una
sau în ambele părţi contractante, precum şi membrilor lor de familie şi urmaşilor.
ART. 4
Egalitatea de tratament
Cetăţenii unei părţi contractante, membrii lor de familie şi urmaşii vor fi supuşi obligaţiilor şi vor putea
beneficia de drepturile prevăzute de legislaţia de securitate socială pe teritoriul celeilalte părţi contractante în
aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia, sub rezerva dispoziţiilor specifice prevăzute de prezenta convenţie.
Prezenta dispoziţie se va aplica, de asemenea, şi persoanelor care au statutul de refugiat, potrivit Convenţiei de
la Geneva din 28 iulie 1951 referitoare la statutul refugiaţilor şi Protocolului de la New York din 31 ianuarie
1967, precum şi apatrizilor, potrivit Convenţiei referitoare la statutul apatrizilor de la New York din 28
septembrie 1954, care au domiciliul pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, precum şi membrilor lor de
familie şi urmaşilor.
ART. 5
Totalizarea perioadelor de asigurare
1. Dacă legislaţia uneia dintre părţile contractante condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea
dreptului la prestaţii de îndeplinirea unor perioade determinate de asigurare, instituţia competentă va lua în
calcul în acest sens, dacă este necesar, perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei celeilalte părţi
contractante, ca şi cum ar fi perioade realizate conform legislaţiei primei părţi contractante, cu condiţia ca
acestea să nu se suprapună.
2. Dacă pentru recunoaşterea drepturilor la prestaţii trebuie efectuată totalizarea perioadelor de asigurare
realizate conform legislaţiilor ambelor părţi contractante, se vor aplica următoarele reguli:
a) Dacă o perioadă de asigurare obligatorie coincide cu o perioadă de asigurare facultativă sau asimilată, se va
lua în considerare perioada de asigurare obligatorie.
b) Dacă două perioade de asigurare facultativă, recunoscute în ambele părţi contractante, coincid, fiecare
parte contractantă va lua în considerare perioada de asigurare facultativă realizată pe teritoriul său.
c) Dacă o perioadă de asigurare facultativă recunoscută de o parte contractantă coincide cu o perioadă de
asigurare asimilată recunoscută de cealaltă parte contractantă, se va lua în considerare perioada de asigurare
facultativă.
d) Dacă nu este posibil să se determine precis perioada de timp în care anumite perioade de asigurare au fost
realizate în una dintre părţile contractante, se va considera că aceste perioade de asigurare nu se suprapun cu
perioadele de asigurare realizate în cealaltă parte contractantă.
3. Dacă admiterea la asigurarea facultativă sau continuarea asigurării facultative este condiţionată de
realizarea unor perioade de asigurare anterioare, perioadele de asigurare realizate de către lucrător conform
legislaţiei uneia dintre părţile contractante se vor totaliza, dacă este necesar, cu perioadele de asigurare realizate
conform legislaţiei celeilalte părţi contractante, cu condiţia ca acestea să nu se suprapună.
ART. 6
Prestaţii cu caracter necontributiv
1. Prestaţiile necontributive prevăzute la art. 2 se vor recunoaşte de fiecare parte contractantă cetăţenilor
celeilalte părţi contractante, în conformitate cu propria legislaţie.
2. Pentru acordarea de prestaţii necontributive, fiecare parte contractantă va lua în considerare numai
perioadele de domiciliu pe teritoriul acelei părţi contractante.
ART. 7
Menţinerea drepturilor dobândite şi plata prestaţiilor în străinătate
1. Dacă prezenta convenţie nu prevede altfel, prestaţiile şi pensiile nu vor fi supuse reducerii, modificării,
suspendării sau încetării datorită faptului că beneficiarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte părţi
contractante şi se vor plăti pe acest teritoriu.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se vor aplica prestaţiilor în caz de incapacitate temporară de muncă
şi nici prestaţiilor necontributive a căror acordare depinde de domiciliu.
3. Pensiile acordate conform dispoziţiilor prezentei convenţii beneficiarilor care au domiciliul într-un stat terţ
vor fi plătite, luându-se în considerare prevederile paragrafelor precedente, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi
măsură ca şi propriilor cetăţeni care au domiciliul în acest stat terţ.
TITLUL II
Dispoziţii referitoare la legislaţia aplicabilă
ART. 8
Regulă generală
Lucrătorii cărora li se aplică prezenta convenţie vor fi supuşi doar legislaţiei părţii contractante pe al cărei
teritoriu îşi exercită activitatea, sub rezerva dispoziţiilor art. 9.
ART. 9
Reguli speciale şi excepţii
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8, se stabilesc următoarele reguli speciale şi excepţii:
a) Lucrătorul angajat al unei întreprinderi al cărei sediu se află pe teritoriul uneia dintre părţile contractante,
detaşat de respectiva întreprindere pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru desfăşurarea unor activităţi cu
caracter temporar, va rămâne supus legislaţiei primei părţi contractante, dacă durata previzibilă a activităţii
pentru care a fost detaşat nu depăşeşte 3 ani şi dacă nu a fost trimis pentru a înlocui o persoană a cărei perioadă
de detaşare a expirat.
b) Dacă durata activităţii la care se referă lit. a), datorită unor circumstanţe imprevizibile, depăşeşte 3 ani,
lucrătorul va continua să fie supus legislaţiei primei părţi contractante pentru o nouă perioadă, care nu va depăşi
2 ani, cu condiţia ca autoritatea competentă a celei de-a doua părţi contractante sau organismul desemnat să fie
de acord cu aceasta.
c) Lucrătorul independent care îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea pe teritoriul părţii contractante unde
este asigurat şi care începe să desfăşoare o activitate de acelaşi fel pe teritoriul celeilalte părţi contractante va
continua să fie supus legislaţiei primei părţi contractante, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu
depăşească 3 ani.
d) Dacă durata activităţii la care se referă lit. c), datorită unor circumstanţe imprevizibile, depăşeşte 3 ani,
lucrătorul independent va continua să fie supus legislaţiei primei părţi contractante pentru o nouă perioadă, care
nu va depăşi 2 ani, cu condiţia ca autoritatea competentă a celei de-a doua părţi contractante sau organismul
desemnat să-şi dea acordul.
e) Personalul itinerant al întreprinderilor de transport aerian şi terestru care îşi desfăşoară activitatea pe
teritoriul ambelor părţi contractante va fi supus legislaţiei părţii contractante pe al cărei teritoriu îşi are sediul
întreprinderea.
f) Lucrătorul angajat care îşi desfăşoară activitatea la bordul unei nave va fi supus legislaţiei părţii
contractante sub al cărei pavilion se află nava. Cu toate acestea, dacă lucrătorul este remunerat pentru această
activitate de către o întreprindere cu sediul sau de către o persoană care are domiciliul pe teritoriul celeilalte
părţi contractante, acesta va fi supus legislaţiei acestei părţi contractante, dacă are domiciliul pe teritoriul
acesteia. Întreprinderea sau persoana care plăteşte remuneraţia va fi considerată angajator în ceea ce priveşte
aplicarea respectivei legislaţii. Lucrătorii angajaţi pentru activităţi de încărcare, descărcare, reparaţii de nave şi
servicii de supraveghere în port vor fi supuşi legislaţiei părţii contractante pe al cărei teritoriu se află portul.
g) Membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare li se vor aplica dispoziţiile Convenţiei de la Viena
cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961 şi ale Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile
consulare din 24 aprilie 1963.
h) Membrii personalului administrativ şi tehnic şi membrii personalului de serviciu al misiunilor diplomatice
şi oficiilor consulare ale fiecărei părţi contractante, precum şi personalul aflat în serviciul privat al membrilor
acestora vor putea opta pentru aplicarea legislaţiei oricărei părţi contractante, dacă sunt cetăţeni ai statului
acreditant sau dacă au fost supuşi legislaţiei acestui stat. Opţiunea se va exercita într-o perioadă de 3 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei convenţii sau, după caz, în primele 3 luni care urmează datei de începere a
activităţii pe teritoriul statului acreditar.
i) Funcţionarii publici ai unei părţi contractante, alţii decât cei la care se referă lit. g), care se află pe teritoriul
celeilalte părţi contractante, vor rămâne supuşi legislaţiei părţii contractante în a cărei administraţie sunt
angajaţi.
j) Persoanele trimise de una dintre părţile contractante în misiuni de cooperare pe teritoriul celeilalte părţi
contractante vor rămâne supuse legislaţiei de securitate socială a părţii contractante trimiţătoare, cu excepţia
situaţiei în care se dispune altfel în acordurile de cooperare.
ART. 10
Excepţii de la dispoziţiile art. 8 şi 9
Autorităţile competente ale ambelor părţi contractante sau organismele desemnate de acestea pot conveni şi
alte excepţii de la dispoziţiile art. 8 şi 9, în interesul unor persoane sau al unor categorii de persoane.
TITLUL III
Dispoziţii privind asistenţa medicală, prestaţii şi pensii
CAP. 1
Asistenţa medicală
ART. 11
Prestaţii de asistenţă medicală în caz de reşedinţă
1. Lucrătorul care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia uneia dintre părţile contractante, pentru a avea
dreptul la prestaţii de asistenţă medicală şi a cărui stare de sănătate necesită imediat acordarea prestaţiilor atunci
când se află temporar pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va beneficia de aceste prestaţii conform legislaţiei
pe care o aplică instituţia competentă. Aceste prestaţii vor fi acordate de către instituţia părţii contractante în
care se află, în conformitate cu modalităţile şi dispoziţiile legislaţiei sale şi pe cheltuiala instituţiei competente.
2. Dispoziţiile paragrafului anterior vor fi, de asemenea, aplicabile şi membrilor de familie ai lucrătorilor care
au dreptul la asistenţă medicală în conformitate cu legislaţia aplicabilă.
ART. 12
Prestaţii de asistenţă medicală în cazurile prevăzute la art. 9
1. Lucrătorii la care se referă art. 9 şi care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia părţii contractante căreia
îi sunt supuşi vor beneficia, pe perioada în care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul celeilalte părţi
contractante, de prestaţii de asistenţă medicală acordate de către instituţia acestei ultime părţi contractante, în
conformitate cu modalităţile şi dispoziţiile legislaţiei sale şi pe cheltuiala instituţiei competente.
2. Dispoziţiile paragrafului anterior vor fi, de asemenea, aplicabile şi membrilor de familie ai acestor lucrători
care îi însoţesc şi care au dreptul la asistenţă medicală în orice împrejurare care necesită respectiva asistenţă,
atunci când au, legal, reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul părţii contractante în care lucrătorul îşi exercită
activitatea sa profesională.
ART. 13
Asistenţa medicală pentru membrii de familie ai lucrătorilor
Membrii de familie ai unui lucrător asigurat în una dintre părţile contractante, care au domiciliul pe teritoriul
celeilalte părţi contractante, vor beneficia de asistenţa medicală acordată de instituţia locului de domiciliu,
conform procedurilor şi modalităţilor prevăzute de legislaţia aplicabilă, şi pe cheltuiala instituţiei competente, în
măsura în care nu au dreptul la aceasta în baza legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul.
ART. 14
Asistenţa medicală pentru pensionari şi membrii de familie ai acestora
1. Titularul unei pensii acordate conform legislaţiilor ambelor părţi contractante va primi asistenţă medicală
de la instituţia locului de domiciliu, conform legislaţiei pe care aceasta o aplică şi pe cheltuiala sa. Aceeaşi
dispoziţie se aplică şi membrilor de familie ai pensionarului care au dreptul la această asistenţă medicală.
2. Titularul unei pensii acordate doar conform legislaţiei unei părţi contractante va primi asistenţa medicală
dacă are domiciliul pe teritoriul celeilalte părţi contractante. Asistenţa medicală va fi acordată titularului şi
membrilor săi de familie, care îşi au domiciliul pe teritoriul celeilalte părţi contractante, de către instituţia
locului de domiciliu, conform legislaţiei pe care aceasta o aplică şi pe cheltuiala instituţiei competente.
ART. 15
Rambursarea cheltuielilor pentru asistenţa medicală
Cheltuielile pentru asistenţa medicală acordată de către instituţia unei părţi contractante în numele şi pe
cheltuiala instituţiei competente a celeilalte părţi contractante, în aplicarea articolelor prezentului capitol, vor fi
rambursate în euro conform modalităţii şi procedurilor stabilite în Aranjamentul administrativ.
ART. 16
Acordarea de proteze şi de alte dispozitive importante şi tratamente de reabilitare
Acordarea de către instituţia locului de domiciliu sau de reşedinţă de proteze, orteze şi alte dispozitive
medicale, a căror listă figurează în Aranjamentul administrativ prevăzut la art. 34, precum şi tratamentele de
reabilitare vor fi supuse autorizării instituţiei competente, cu excepţia cazurilor de urgenţă absolută sau a
cazurilor stabilite prin Aranjamentul administrativ.
CAP. 2
Prestaţii pentru incapacitate temporară, maternitate şi risc pe durata sarcinii, indemnizaţii pentru incapacitate
temporară de muncă, de maternitate şi indemnizaţii pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav
ART. 17
Recunoaşterea dreptului
Prestaţiile pentru incapacitate temporară ca urmare a unei boli obişnuite sau a unui accident în afara muncii,
pentru maternitate şi risc pe durata sarcinii, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de
maternitate, precum şi indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav vor fi acordate de
către instituţia competentă a părţii contractante a cărei legislaţie îi este aplicabilă lucrătorului.
CAP. 3
Prestaţii în caz de incapacitate permanentă, bătrâneţe şi urmaşi
ART. 18
Determinarea dreptului şi calculul prestaţiilor
Lucrătorul care a fost supus legislaţiei uneia sau alteia dintre părţile contractante va avea dreptul la prestaţiile
prevăzute în acest capitol, în condiţiile următoare:
1. Instituţia competentă a fiecărei părţi contractante va determina dreptul şi va calcula prestaţia, luând în
considerare numai perioadele de asigurare recunoscute conform legislaţiei acestei părţi contractante.
2. De asemenea, instituţia competentă a fiecărei părţi contractante va determina drepturile la prestaţii
totalizând perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei ambelor părţi contractante. Pentru calcularea
sumei de plată, atunci când totalizarea dă dreptul la prestaţie, se vor aplica următoarele reguli:
a) se va determina cuantumul prestaţiei la care cel îndreptăţit ar fi avut dreptul, ca şi cum toate perioadele de
asigurare ar fi fost realizate conform propriei legislaţii (pensie teoretică);
b) partea de prestaţie se va stabili aplicându-se la pensia teoretică aceeaşi proporţie existentă între perioada de
asigurare realizată conform legislaţiei acestei părţi contractante şi totalitatea perioadelor de asigurare realizate
conform legislaţiei ambelor părţi contractante (pensia pro rata temporis);
c) dacă legislaţia uneia dintre părţile contractante prevede o durată maximă a perioadelor de asigurare pentru
recunoaşterea unei prestaţii complete, instituţia competentă a acestei părţi contractante va lua în considerare,
pentru calcularea pensiei, doar perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei celeilalte părţi contractante
necesare pentru acordarea unei prestaţii complete. Dispoziţia precedentă nu se aplică pentru prestaţiile al căror
cuantum, potrivit legislaţiei interne a fiecăreia dintre părţile contractante, nu depinde de perioada de asigurare.
3. După determinarea drepturilor, conform dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 2, instituţia competentă a fiecărei
părţi contractante va recunoaşte şi va acorda persoanei interesate prestaţia cea mai favorabilă, independent de
soluţia adoptată de instituţia competentă a celeilalte părţi contractante.
ART. 19
Sumele datorate în baza perioadelor de asigurare voluntară
Pentru calculul atât al pensiei teoretice, cât şi al sumei efective a prestaţiilor conform prevederilor art. 18
paragraful 2, se aplică regulile stabilite la art. 5.
Suma datorată efectiv, calculată conform prevederilor art. 18 paragraful 2, va creşte corespunzător
perioadelor de asigurare facultativă care nu au fost luate în considerare conform prevederilor art. 5 paragraful 2
lit. a). Această creştere se va calcula în funcţie de legislaţia părţii contractante în care s-au realizat perioade de
asigurare facultativă.
ART. 20
Perioade de asigurare mai mici de un an
1. Fără a lua în considerare prevederile art. 18 paragraful 2, dacă durata totală a perioadelor de asigurare
realizate conform legislaţiei unei părţi contractante este mai mică de un an şi, conform legislaţiei acestei părţi
contractante, nu se dobândeşte dreptul la prestaţii, instituţia respectivei părţi contractante nu va fi obligată să
acorde nicio prestaţie pentru perioada respectivă. Perioadele respective vor fi luate în considerare, dacă va fi
necesar, de către instituţia celeilalte părţi contractante pentru recunoaşterea dreptului şi determinarea
cuantumului pensiei conform propriei legislaţii, dar aceasta nu va aplica ceea ce s-a stabilit în art. 18 paragraful
2 lit. b).
2. Fără a lua în considerare prevederile paragrafului anterior, perioadele mai mici de un an recunoscute în
ambele părţi contractante vor putea fi totalizate de acea parte contractantă în care cel interesat îndeplineşte
condiţiile pentru a avea dreptul la prestaţie. Dacă dreptul există în ambele părţi contractante, acesta se va
recunoaşte numai de către aceea în care cel în cauză a plătit ultimele contribuţii. În aceste cazuri, pentru
calcularea pensiei nu se vor aplica dispoziţiile art. 18 paragraful 2 lit. b).
ART. 21
Condiţii specifice pentru recunoaşterea dreptului la prestaţii
1. Dacă legislaţia unei părţi contractante subordonează acordarea prestaţiilor prevăzute în prezentul capitol
condiţiei ca lucrătorul să fi fost supus legislaţiei acestei părţi contractante în momentul producerii evenimentului
care determină acordarea prestaţiei, această condiţie se va considera îndeplinită dacă în momentul respectiv
lucrătorul este asigurat în baza legislaţiei celeilalte părţi contractante sau în lipsa acesteia, când primeşte o
prestaţie de la acea parte contractantă pe baza propriilor perioade de asigurare. Pentru recunoaşterea pensiilor de
urmaş se va lua în considerare, dacă este necesar, dacă persoana care generează dreptul era asigurată sau era
pensionar, conform legislaţiei celeilalte părţi contractante.
2. Dacă legislaţia unei părţi contractante condiţionează dreptul la prestaţie de realizarea unor perioade de
contribuţii într-o perioadă determinată, imediat anterioară producerii evenimentului care determină prestaţia,
această condiţie se va considera îndeplinită dacă persoana îndreptăţită le-a realizat în perioada imediat anterioară
recunoaşterii prestaţiei în cealaltă parte contractantă.
3. Clauzele privind reducerea, suspendarea sau sistarea prestaţiilor, prevăzute de legislaţia uneia dintre părţile
contractante în cazul pensionarilor care desfăşoară o activitate profesională, vor fi aplicate chiar dacă aceştia îşi
exercită activitatea pe teritoriul celeilalte părţi contractante.
ART. 22
Aplicarea legislaţiei spaniole
1. Instituţia competentă va lua în considerare, în vederea stabilirii bazei de reglementare a prestaţiilor, numai
perioadele de asigurare realizate în conformitate cu propria legislaţie.
2. Pentru determinarea bazei de reglementare a prestaţiilor, când se aplică prevederile art. 18 paragraful 2, se
vor aplica următoarele reguli:
a) calculul pensiei teoretice spaniole se va face asupra bazei de cotizare reale a asiguratului din Spania, pe
durata anilor imediat anteriori plăţii ultimei cotizaţii la securitatea socială spaniolă;
b) suma prestaţiei va creşte cu fiecare mărire şi reevaluare, calculate pentru fiecare an posterior pentru
pensiile de aceeaşi natură.
ART. 23
Aplicarea legislaţiei române
Pentru a stabili baza de calcul a pensiei, instituţia competentă va lua în considerare punctajul mediu anual
care se va determina, conform legislaţiei române, în funcţie de veniturile obţinute şi în baza cărora ar fi trebuit
să se plătească sau s-au plătit, după caz, asigurările sociale.
ART. 24
Calculul perioadelor de contribuţii în regimuri speciale sau pentru anumite profesii
Dacă legislaţia uneia dintre părţile contractante condiţionează dreptul la prestaţii sau acordarea acestora de
realizarea unor perioade de asigurare într-o profesie supusă unui regim special ori într-o profesie sau loc de
muncă determinat, perioadele realizate conform legislaţiei celeilalte părţi contractante vor fi luate în considerare
pentru acordarea acestor prestaţii ori beneficii numai dacă vor fi fost realizate în cadrul unui regim de aceeaşi
natură sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesie ori, după caz, într-un loc de muncă similar. Dacă, luându-se în
considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia
de o prestaţie acordată de un regim special, aceste perioade pentru acordarea prestaţiilor vor fi luate în
considerare în regimul general sau într-un alt regim special în care acelei persoane i s-ar putea acorda acest
drept.
ART. 25
Determinarea gradului de invaliditate
1. Pentru determinarea diminuării capacităţii de muncă a lucrătorului, cu efecte asupra acordării prestaţiilor
corespunzătoare de invaliditate, instituţiile competente ale fiecăreia dintre părţile contractante vor efectua o
evaluare conform legislaţiei pe care o aplică.
2. Pentru aplicarea dispoziţiilor paragrafului anterior, instituţiile competente din fiecare parte contractantă vor
lua în considerare informaţiile medicale şi datele administrative emise de către instituţiile părţii contractante. Cu
toate acestea, fiecare instituţie competentă va putea să supună asiguratul unui control medical, la alegerea şi pe
cheltuiala sa.
CAP. 4
Prestaţii familiale pentru copilul aflat în întreţinere
ART. 26
Recunoaşterea dreptului
1. Lucrătorul asigurat sau titularul unei pensii, în baza legislaţiei uneia dintre părţile contractante şi care are
domiciliul pe teritoriul acestei părţi contractante, va avea dreptul, pentru membrii săi de familie care au
domiciliul împreună cu el, la prestaţiile familiale prevăzute în legislaţia părţii contractante în care se află
asiguratul sau de la care primeşte pensie, aplicând toate efectele principiului egalităţii de tratament.
2. În cazul în care există dreptul la prestaţii în aceeaşi perioadă şi pentru acelaşi membru de familie, conform
legislaţiilor ambelor părţi contractante, va fi considerată competentă partea contractantă în care lucrătorul este
asigurat sau aceea în care, pe baza legislaţiei proprii, lucrătorului i se plăteşte o pensie.
3. Dacă aplicarea acestor reguli duce la drepturi concurente, prestaţiile vor fi acordate numai de către partea
contractantă pe al cărei teritoriu au reşedinţa membrii de familie respectivi.
CAP. 5
Ajutor de deces
ART. 27
Recunoaşterea dreptului la ajutor
1. Ajutorul de deces va fi acordat de instituţia competentă a părţii contractante a cărei legislaţie este aplicabilă
lucrătorului sau pensionarului în momentul decesului.
2. În cazul decesului unui pensionar al ambelor părţi contractante, care determină recunoaşterea dreptului la
ajutor în ambele părţi contractante, acesta va fi recunoscut de către instituţia competentă a părţii contractante pe
al cărei teritoriu pensionarul a avut domiciliul în momentul decesului. Dacă decesul are loc pe teritoriul unei
terţe ţări, recunoaşterea dreptului la ajutor în caz de deces va reveni instituţiei competente a părţii contractante
unde pensionarul a fost asigurat ultima dată.
CAP. 6
Prestaţii de şomaj
ART. 28
Determinarea dreptului
1. Dacă legislaţia unei părţi contractante condiţionează dobândirea, menţinerea, restabilirea sau durata
drepturilor la prestaţii de realizarea unor perioade determinate de asigurare, instituţia competentă care aplică
legislaţia unei părţi contractante va calcula, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate ca lucrători
angajaţi, conform legislaţiei celeilalte părţi contractante, cu condiţia ca aceste perioade să nu fi fost luate în
calcul pentru dobândirea, menţinerea sau restabilirea unei prestaţii în acea parte contractantă, ca şi cum ar fi
perioade de asigurare realizate conform legislaţiei aplicate de aceasta.
2. Aplicarea dispoziţiilor paragrafului anterior rămâne condiţionată de faptul ca persoana interesată să fi
realizat perioade de asigurare în ultimul loc, cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei conform căreia s-au solicitat
prestaţiile. Pentru aplicarea legislaţiei spaniole şi totalizarea perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei
celeilalte părţi contractante, perioada de asigurare realizată în Spania trebuie să fie de cel puţin 180 de zile în
ultimii 6 ani anteriori situaţiei legale de şomaj. Pentru aplicarea legislaţiei române şi totalizarea perioadelor de
asigurare realizate în baza legislaţiei celeilalte părţi contractante, perioada de asigurare care trebuie realizată pe
teritoriul României, conform legislaţiei sale, este de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare solicitării
prestaţiei.
3. Perioada maximă de asigurare care va fi totalizată de către cealaltă parte contractantă va fi perioada de
referinţă comună prevăzută de legislaţiile celor două părţi contractante în domeniul protecţiei în caz de şomaj.
Perioada de încadrare a acestei perioade de asigurare va fi cea stabilită de legislaţia pe care o aplică instituţia
competentă.
4. Pentru stabilirea bazei care dă dreptul la ajutorul de şomaj instituţia competentă din fiecare parte
contractantă va lua în considerare numai propriile perioade de asigurare.
5. Prestaţiile pentru şomaj se vor plăti atât timp cât beneficiarii acestora au domiciliul legal pe teritoriul părţii
contractante care le-a recunoscut.
CAP. 7
Prestaţii în caz de accident de muncă şi boală profesională
ART. 29
Determinarea dreptului la prestaţii
Dreptul la prestaţiile datorate în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale va fi determinat
conform legislaţiei părţii contractante căreia i-a fost supus lucrătorul la data producerii accidentului sau
contractării bolii.
ART. 30
Agravarea consecinţelor unui accident de muncă
Dacă lucrătorul, victimă a unui accident de muncă, suferă o recidivă sau agravare a stării de sănătate, ca o
consecinţă a accidentului, fiind supus legislaţiei celeilalte părţi contractante, prestaţiile datorate acestei recidive
sau agravări vor fi în sarcina instituţiei competente a părţii contractante în care lucrătorul era asigurat în
momentul producerii accidentului de muncă.
ART. 31
Boală profesională
1. Prestaţiile pentru boli profesionale se reglementează conform legislaţiei părţii contractante aplicabile
lucrătorului în perioada în care şi-a exercitat activitatea susceptibilă a fi cauza bolii profesionale, chiar dacă
aceasta a fost diagnosticată pentru prima dată când lucrătorul era supus legislaţiei celeilalte părţi contractante.
2. Dacă lucrătorul a realizat, succesiv sau alternativ, respectiva activitate, fiind supus legislaţiei unei sau
celeilalte părţi contractante, drepturile sale vor fi determinate conform legislaţiei părţii contractante căreia i-a
fost supus ultima dată ca urmare a respectivei activităţi. Dacă nu se acordă dreptul la prestaţie conform
legislaţiei acelei părţi contractante, se vor aplica dispoziţiile legislaţiei primei părţi contractante.
ART. 32
Agravarea bolii profesionale
1. În cazul în care o boală profesională a determinat acordarea de prestaţii de către una dintre părţile
contractante, aceasta va avea responsabilitatea pentru orice agravare a bolii care poate să apară, chiar dacă
lucrătorul este supus legislaţiei celeilalte părţi contractante, dacă acesta nu desfăşura o activitate cu acelaşi grad
de risc, fiind supus legislaţiei acestei ultime părţi contractante.
2. Dacă, după ce i s-a recunoscut dreptul la o pensie de invaliditate pentru o boală profesională de către
instituţia unei părţi contractante, persoana interesată desfăşoară o activitate susceptibilă să agraveze boala
profesională, fiind supusă legislaţiei celeilalte părţi contractante, instituţia competentă a primei părţi
contractante va continua să plătească prestaţia care a fost recunoscută fără a lua în considerare agravarea şi
respectând dispoziţiile propriei legislaţii. Instituţia competentă a celei de-a doua părţi contractante, a cărei
legislaţie îi era aplicabilă persoanei îndreptăţite la momentul producerii agravării, îi va acorda o prestaţie într-un
cuantum care va fi egal cu diferenţa dintre cuantumul prestaţiei la care cel interesat are dreptul după agravare şi
cuantumul prestaţiei la care ar fi avut dreptul în această parte contractantă înainte de agravare.
ART. 33
Accidente de muncă sau boli profesionale anterioare
Pentru evaluarea diminuării capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, se vor lua în considerare accidentele de muncă anterioare sau bolile profesionale pe care putea să
le fi suferit un lucrător, deşi acestea s-au produs când lucrătorul era supus legislaţiei celeilalte părţi contractante.
TITLUL IV
Dispoziţii diverse, tranzitorii şi finale
CAP. 1
Dispoziţii diverse
ART. 34
Atribuţiile şi obligaţiile autorităţilor competente
1. Autorităţile competente ale ambelor părţi contractante vor stabili Aranjamentul administrativ necesar
aplicării prezentei convenţii.
2. Autorităţile competente ale ambelor părţi contractante vor trebui:
a) să desemneze organismele de legătură;
b) să comunice măsurile adoptate pe plan intern în vederea aplicării prezentei convenţii;
c) să notifice toate dispoziţiile legislative şi reglementările care le modifică pe cele menţionate la art. 2;
d) să ofere bune oficii şi cea mai amplă colaborare tehnică şi administrativă posibilă pentru aplicarea
prezentei convenţii;
e) să interpreteze dispoziţiile prezentei convenţii care pot crea neclarităţi instituţiilor lor competente.
3. Ambele părţi contractante se pot reuni la solicitarea oricăreia dintre ele, în scopul examinării problemelor
care pot interveni în aplicarea prezentei convenţii şi a Aranjamentului administrativ.
ART. 35
Efectele prezentării documentelor
1. Solicitările, declaraţiile, recursurile şi alte documente care, în urma aplicării legislaţiei unei părţi
contractante, trebuie prezentate într-un termen determinat autorităţilor sau instituţiilor corespunzătoare din acea
parte contractantă se vor considera că au fost prezentate în acelaşi termen şi autorităţii sau instituţiei
corespunzătoare din cealaltă parte contractantă.
2. Orice solicitare de prestaţie prezentată conform legislaţiei unei părţi contractante va fi considerată ca o
solicitare a prestaţiei corespunzătoare conform legislaţiei celeilalte părţi contractante, dacă cel interesat arată în
mod expres sau se deduce din documentaţia prezentată că a desfăşurat o activitate profesională sau că a fost
asigurat pe teritoriul respectivei părţi contractante.
3. Fără a lua în considerare cele prevăzute la paragraful 2, în cazul în care este o prestaţie pentru pensie, nu se
va considera că cererea a fost prezentată celeilalte instituţii competente decât dacă cel interesat menţionează
aceasta în mod expres.
4. Documentele şi corespondenţa pe care autorităţile competente, organismele de legătură şi instituţiile
competente şi le transmit reciproc în legătură cu aplicarea prezentei convenţii se vor redacta în limba română
sau spaniolă.
5. Persoanele interesate pot prezenta cererile şi alte documente în limba română sau spaniolă.
ART. 36
Actualizarea sau revalorizarea prestaţiilor
1. Prestaţiile recunoscute pentru aplicarea dispoziţiilor titlului III se vor actualiza sau revaloriza cu aceeaşi
periodicitate şi în acelaşi cuantum ca şi prestaţiile recunoscute conform legislaţiei interne.
2. Pe lângă cele stabilite în paragraful anterior, în cazul pensiilor al căror cuantum a fost determinat conform
formulei pro rata temporis prevăzută la art. 18 paragraful 2, suma revalorizată se va putea determina prin
intermediul aplicării aceleiaşi reguli de proporţionalitate care s-a utilizat pentru stabilirea cuantumului pensiei.
ART. 37
Scutirile de taxe pentru acte şi documente administrative
1. Scutirea de taxe de înregistrare, înscriere, timbrare şi taxe consulare sau altele asemănătoare, prevăzute în
legislaţia fiecărei părţi contractante, se va extinde la certificatele şi documentele care se eliberează de
administraţiile sau instituţiile competente ale celeilalte părţi contractante în aplicarea prezentei convenţii.
2. Toate actele administrative şi documentele care se eliberează pentru aplicarea prezentei convenţii nu vor
trebui legalizate.
ART. 38
Asistenţă administrativă între instituţii
1. Instituţiile competente ale ambelor părţi contractante vor putea să-şi solicite reciproc, în orice moment,
recunoaşteri de evaluări medicale, verificări de date şi acte din care pot rezulta obţinerea, modificarea,
suspendarea, stingerea sau menţinerea dreptului la prestaţiile recunoscute. Cheltuielile care se efectuează în
acest scop vor fi suportate, fără întârziere, de către instituţia competentă care a solicitat recunoaşterea sau
verificarea, când se primesc documente justificative ale acestor cheltuieli.
2. Instituţia competentă a uneia dintre părţile contractante care, la acordarea sau revizuirea unei prestaţii
conform dispoziţiilor titlului III, dovedeşte plata către beneficiarul prestaţiilor într-un cuantum mai mare decât
cel datorat va putea solicita instituţiei competente a celeilalte părţi contractante care datorează prestaţii de
aceeaşi natură către acelaşi beneficiar reţinerea din prima plată a sumelor corespunzătoare plăţilor periodice
efectuate în plus, în cadrul limitelor stabilite de legislaţia internă a părţii contractante care realizează reţinerea.
Această ultimă instituţie va transfera suma reţinută instituţiei care a acordat-o.
ART. 39
Modalităţile şi garantarea plăţii prestaţiilor
1. Instituţiile competente ale fiecărei părţi contractante vor efectua plăţile determinate de aplicarea prezentei
convenţii în moneda oficială a ţării lor.
2. Dacă în una dintre părţile contractante se adoptă dispoziţii care restrâng transferul de devize, ambele părţi
contractante vor adopta măsurile necesare pentru garantarea efectivităţii drepturilor acordate conform
dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 40
Reglementarea diferendelor
1. Autorităţile competente ale ambelor părţi contractante vor soluţiona, prin negocieri, diferendele de
interpretare a prezentei convenţii şi a Aranjamentului administrativ.
2. În cazul în care diferendele nu pot fi soluţionate potrivit dispoziţiilor paragrafului anterior, acestea vor fi
supuse deciziei unei comisii mixte constituite, de comun acord, de către autorităţile competente.
CAP. 2
Dispoziţii tranzitorii
ART. 41
Evenimente produse anterior intrării în vigoare a convenţiei
1. Aplicarea prezentei convenţii va da dreptul la pensii pentru evenimente apărute anterior datei intrării sale în
vigoare. Totuşi, acordarea acestora nu se va efectua în niciun caz pentru perioadele anterioare intrării sale în
vigoare.
2. Pensiile care au fost lichidate de ambele părţi contractante sau drepturile la pensii care au fost refuzate
anterior intrării în vigoare a prezentei convenţii vor putea fi revizuite pe baza acesteia, la cererea celor interesaţi.
3. Nu se vor revizui prestaţiile plătite care au constat într-o sumă unică.
ART. 42
Calculul perioadelor anterioare intrării în vigoare a convenţiei
1. Perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei fiecărei părţi contractante înainte de data intrării în
vigoare a prezentei convenţii vor fi luate în considerare pentru determinarea dreptului şi cuantumului prestaţiilor
care se recunosc în virtutea acesteia.
2. Când s-a produs o suprapunere a perioadelor de asigurare care corespund perioadelor anterioare intrării în
vigoare a prezentei convenţii, fiecare parte contractantă va lua în considerare perioadele recunoscute de propria
legislaţie pentru a determina dreptul la prestaţie şi cuantumul acesteia.
CAP. 3
Dispoziţii finale
ART. 43
Ratificarea şi intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va fi supusă ratificării conform procedurilor interne ale fiecărei părţi contractante şi va
intra în vigoare la 30 de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 44
Durata convenţiei
1. Prezenta convenţie se încheie pentru o perioadă nedeterminată, putând fi denunţată de oricare dintre părţile
contractante prin notificarea celeilalte părţi contractante. În acest caz, prezenta convenţie îşi va înceta
valabilitatea după 6 luni de la respectiva notificare.
2. În cazul denunţării, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicabile drepturilor obţinute în baza acesteia.
De asemenea, părţile contractante vor aplica dispoziţiile care garantează drepturile în curs de a fi obţinute,
drepturi rezultate din perioadele de asigurare realizate anterior datei încetării valabilităţii prezentei convenţii.
Semnată la Madrid la 24 ianuarie 2006, în două exemplare, în limbile română şi spaniolă, ambele texte fiind
egal autentice.
Pentru România,
Valer Bindea,
secretar de stat,
Departamentul afaceri europene şi relaţii externe,
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Pentru Spania,
Octavio Jose Granado Martinez,
secretar de stat,
Departamentul securitate socială,
Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale