Tribunalele spaniole au pe rol din ce in ce mai multe dosare de executare judecatoreasca si, astfel, tot mai multe familii care nu mai pot plati creditele ipotecare sunt pe cale sa fie scoase in strada. Organizatia persoanelor afectate de creditele ipotecare din Spania - ADICAE (Asociatia de Consumatori de servicii oferite de Banci, Case de Economii si Asigurari) - afirma ca din 2008, peste 140.000 de familii au fost executate in Spania, iar bancile sunt pe cale sa denunte inca 270 de mii de familii care se afla in situatii de neplata a ratelor.
Organizatia solicita din partea guvernului o suspendare a executarilor prin care sa se evite scoaterea in strada a mii de cetateni in urmatoarele luni, scrie cotidianul 20Minutos.
In urma cu cateva zile, Consiliul General al Puterii Judecatoresti (CGPJ) a informat ca evacuarile procesate de tribunalele din Spania in al doilea trimestru al anului au ajuns la 16.464, cu 21,2% mai mult fata de aceeasi perioada din 2010. Institutia a atras atentia ca multe evacuari sunt pe care sa fie executate.
In spatele fiecarei decizii de evacuare se afla insa o drama, o familie care ramane in strada. Cu toate ca lucrurile sunt deja dramatice, pana la sfarsitul anului, cifrele se vor mari. "Peste 160.000 de familii se afla pe muchie de cutit", scrie cotidianul spaniol.
ADICAE a calculat ca peste 160 de mii de familii din Spania se afla implicate in procese de executare judecatoreasca, care ar putea fi finalizate pana la sfarsitul anului. Potrivit Adicae la ora actuala exista 270.000 de credite ipotecare care nu sunt la zi cu plata iar bancile inca nu au denuntat acest lucru la tribunal.
Pe langa asta, 140.000 au fost evacuate deja incepand din 2008. De la inceputul anului, in Spania au avut loc 32.010 de executari judecatoresti, aproape la fel de multe ca in 2009, iar in 2010 au fost scoase in strada 47.809 de familii.
Asociatia ADICAE considera ca cifrele prezentate de CGPJ demonstreaza "gravitatea sociala si economica a problemei ipotecilor din Spania". De aceea, organizatia cere din partea Guvernului o suspendare a evacuarilor pentru ca multi cetateni sa nu ajunga in strada in urmatoarele luni.
Pagină pentru inimă, minte și speranță
marți, 11 octombrie 2011
luni, 10 octombrie 2011
Informatii de la Ambasada Romaniei de la Madrid
Operaţionalizarea call-center-ului privind restricţiile la accesul pe piaţa muncii, adoptate de autorităţile spaniole
Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale aduc la cunoştinţă că, la 4 octombrie 2011, a fost dată în funcţiune infrastructura de comunicaţii aferentă pentru serviciul de centru de răspuns cu apelare prin linie telefonică şi poştă electronică, prin care se oferă informaţii şi consiliere lucrătorilor români din Spania şi celor care doresc informaţii despre noile reglementări privind piaţa muncii din această ţară.
Serviciul de call-center va fi funcţional începând de joi, 6 octombrie 2011, de luni până vineri, între orele 09.00- 21.00 (ora României).
Solicitările de informaţii pot fi realizate telefonic la numărul: 0034 - 91.343.33.00 din Spania, respectiv 021- 9256 din România. Apelurile sunt taxate cu tariful normal pentru convorbiri naţionale din orice reţea fixă sau mobilă.
Funcţionarea şi atribuţiile centrului sunt în sarcina exclusivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Astfel, au fost desemnate 15 persoane din cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă. Echipa formată din specialişti de la Ministerul Muncii va prelua sesizările muncitorilor români. Pe baza sesizărilor primite de la echipa de lucru, eventualele abuzuri şi/sau încălcări ale legii vor fi semnalate imediat oficialilor spanioli, prin ataşatul Ministerului Muncii, din cadrul Ambasadei României la Madrid.
În vederea operaţionalizării acestui serviciu, Ambasada României la Madrid a făcut demersurile necesare pe lângă furnizorul de servicii pe plan local, în vederea derulării procedurilor contractuale.
Atât Ambasada României la Madrid, cât şi celelalte oficii consulare ale României din Spania, vor asigura rolul de interfaţă şi comunicare cu autorităţile spaniole în toate domeniile de interes.
Cooperarea cu autorităţile spaniole şi supravegherea Comisiei Europene rămân esenţiale.
Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale aduc la cunoştinţă că, la 4 octombrie 2011, a fost dată în funcţiune infrastructura de comunicaţii aferentă pentru serviciul de centru de răspuns cu apelare prin linie telefonică şi poştă electronică, prin care se oferă informaţii şi consiliere lucrătorilor români din Spania şi celor care doresc informaţii despre noile reglementări privind piaţa muncii din această ţară.
Serviciul de call-center va fi funcţional începând de joi, 6 octombrie 2011, de luni până vineri, între orele 09.00- 21.00 (ora României).
Solicitările de informaţii pot fi realizate telefonic la numărul: 0034 - 91.343.33.00 din Spania, respectiv 021- 9256 din România. Apelurile sunt taxate cu tariful normal pentru convorbiri naţionale din orice reţea fixă sau mobilă.
Funcţionarea şi atribuţiile centrului sunt în sarcina exclusivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Astfel, au fost desemnate 15 persoane din cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă. Echipa formată din specialişti de la Ministerul Muncii va prelua sesizările muncitorilor români. Pe baza sesizărilor primite de la echipa de lucru, eventualele abuzuri şi/sau încălcări ale legii vor fi semnalate imediat oficialilor spanioli, prin ataşatul Ministerului Muncii, din cadrul Ambasadei României la Madrid.
În vederea operaţionalizării acestui serviciu, Ambasada României la Madrid a făcut demersurile necesare pe lângă furnizorul de servicii pe plan local, în vederea derulării procedurilor contractuale.
Atât Ambasada României la Madrid, cât şi celelalte oficii consulare ale României din Spania, vor asigura rolul de interfaţă şi comunicare cu autorităţile spaniole în toate domeniile de interes.
Cooperarea cu autorităţile spaniole şi supravegherea Comisiei Europene rămân esenţiale.
duminică, 2 octombrie 2011
Ajutorul de 420 de euro - O gură de aer pentru şomerii lipsiţi de protecţie socială
Guvernul spaniol a aprobat încă din prima jumătate a lunii august, un decret prin care se acordă un sprijin lunar de 420 de euro, timp de 6 luni, celor care au rămas fără nici un ajutor social începând cu data de 1 august. Măsura ar putea să fie în beneficiul a aproximativ 340 de mii de şomeri din Spania, care au rămas fără nici un fel de ajutor social. Potrivit Ministerului Muncii, de acest ajutor pot beneficia cei care au rămas fără prestaţii sau indemnizaţii de la 1 august a.c. şi le vor epuiza până la 15 februarie 2010. O altă condiţie este ca în 2009, solicitanţii să nu fi avut venituri mai mari de 468 de euro pe lună, iar suma veniturilor familiei împărţită la numărul de membri (inclusiv copiii până la 26 de ani) să nu depăşească 468 de euro pe lună în 2009.
Perioada de solicitare a sprijinului de 420 de euro este de 2 luni, iar în primele 1o zile după intrarea în vigoare a măsurii, peste 5000 de oameni au depus deja solicitări la Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă - INEM, iar în această perioadă solicitările ar putea ajunge la 85 de mii. Potrivit ministrului Muncii, Celestino Corbacho, totalul cheltuielilor pentru aplicarea acestei măsuri de protecţie socială se va ridica, pe durata celor şase luni pentru care este prevăzută, la 642 de milioane de euro, din care 345 de milioane vor fi asigurate de INEM.
Vicepreşedintele guvernului, Maria Teresa de la Vega, a precizat la rândul său că perioada de şase luni pe durata cărora solicitanţii vor primi această indemnizaţie se poate prelungi cu încă o jumătate de an, dacă rata şomajului depăşeşte 17%. În urma criticilor lansate de agenţii sociali, premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero a anunţat că este luată în calcul modificarea datei de la care şomerii rămaşi fără venituri pot primi alocaţia specială de 420 de euro. "Această modificare trebuie făcută cu consensul tuturor, şi aşa o vom face", a spus premierul Zapatero.
Potrivit Ministerului Muncii, indemnizaţia de 420 de euro nu este compatibilă cu ajutoarele acordate persoanelor lipsite de venituri la nivelul regional, în comunităţile autonome unde acestea există. Din cei peste 68.000 de şomeri români din Spania, numai 44.681 beneficiază acum de indemnizaţii sau ajutoare sociale de şomaj, iar cei care nu mai au sprijin social de la 1 august, vor putea solicita în termen de 2 luni acordarea indemnizaţiei de 420 de euro pe lună.
Măsuri pentru "autonomi"
În ceea ce îi priveşte pe lucrătorii "autonomi", guvernul spaniol a aprobat câteva măsuri urgente menite să protejeze acest colectiv care a fost lovit foarte dur de criză şi care până acum a fost lipsit de protecţie socială. Măsurile urgente aprobate de guvern şi destinate lucrătorilor autonomi şi cooperativelor şi societăţilor comerciale, care în principiu, vor scădea contribuţiile acestora la serviciul de asigurări sociale vreme de 24 de luni, dacă cei care nu au avut salariaţi în ultimele trei luni şi angajează pe perioadă nelimitată primul nou salariat.
Mai mult, decretul de lege are în vedere sporirea cu până la 80% a indemnizaţiei de şomaj ce va putea fi capitalizată de tinerii până în 30 de ani şi femeile de până în 35 de ani pentru începerea unei activităţi pe cont propriu. În acelaşi timp, noile măsuri elimină prevederea celor 24 de luni în care salariaţii ar fi trebuit să muncească până să poată deveni asociaţi angajaţi în cooperativele ori societăţile comerciale, iar acum, orice salariat, indiferent de perioada de timp în care a lucrat, va putea deveni asociat.
Perioada de solicitare a sprijinului de 420 de euro este de 2 luni, iar în primele 1o zile după intrarea în vigoare a măsurii, peste 5000 de oameni au depus deja solicitări la Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă - INEM, iar în această perioadă solicitările ar putea ajunge la 85 de mii. Potrivit ministrului Muncii, Celestino Corbacho, totalul cheltuielilor pentru aplicarea acestei măsuri de protecţie socială se va ridica, pe durata celor şase luni pentru care este prevăzută, la 642 de milioane de euro, din care 345 de milioane vor fi asigurate de INEM.
Vicepreşedintele guvernului, Maria Teresa de la Vega, a precizat la rândul său că perioada de şase luni pe durata cărora solicitanţii vor primi această indemnizaţie se poate prelungi cu încă o jumătate de an, dacă rata şomajului depăşeşte 17%. În urma criticilor lansate de agenţii sociali, premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero a anunţat că este luată în calcul modificarea datei de la care şomerii rămaşi fără venituri pot primi alocaţia specială de 420 de euro. "Această modificare trebuie făcută cu consensul tuturor, şi aşa o vom face", a spus premierul Zapatero.
Potrivit Ministerului Muncii, indemnizaţia de 420 de euro nu este compatibilă cu ajutoarele acordate persoanelor lipsite de venituri la nivelul regional, în comunităţile autonome unde acestea există. Din cei peste 68.000 de şomeri români din Spania, numai 44.681 beneficiază acum de indemnizaţii sau ajutoare sociale de şomaj, iar cei care nu mai au sprijin social de la 1 august, vor putea solicita în termen de 2 luni acordarea indemnizaţiei de 420 de euro pe lună.
Măsuri pentru "autonomi"
În ceea ce îi priveşte pe lucrătorii "autonomi", guvernul spaniol a aprobat câteva măsuri urgente menite să protejeze acest colectiv care a fost lovit foarte dur de criză şi care până acum a fost lipsit de protecţie socială. Măsurile urgente aprobate de guvern şi destinate lucrătorilor autonomi şi cooperativelor şi societăţilor comerciale, care în principiu, vor scădea contribuţiile acestora la serviciul de asigurări sociale vreme de 24 de luni, dacă cei care nu au avut salariaţi în ultimele trei luni şi angajează pe perioadă nelimitată primul nou salariat.
Mai mult, decretul de lege are în vedere sporirea cu până la 80% a indemnizaţiei de şomaj ce va putea fi capitalizată de tinerii până în 30 de ani şi femeile de până în 35 de ani pentru începerea unei activităţi pe cont propriu. În acelaşi timp, noile măsuri elimină prevederea celor 24 de luni în care salariaţii ar fi trebuit să muncească până să poată deveni asociaţi angajaţi în cooperativele ori societăţile comerciale, iar acum, orice salariat, indiferent de perioada de timp în care a lucrat, va putea deveni asociat.
„În Spania va exista mereu o comunitate românească importantă”
Interviu cu ministrul Muncii şi Imigraţiei, Celestino Corbacho
Din toată panorama problemelor economiei spaniole nu lipsesc nici cele care îi privesc pe cetăţenii străini şi în special pe români. Ministrul Muncii şi Imigraţiei, Celestino Corbacho va semna, în 4 mai, la Bucureşti, un acord de colaborare între Spania şi România, pentru a facilita informarea cetăţenilor români din Spania care analizează posibilitatea întoarcerii acasă. Într-un interviu de 40 de minute, ministrul Muncii ne-a explicat care sunt motivaţiile politicii actuale a guvernului spaniol. Celestino Corbacho ne-a precizat, într-un interviu acordat pentru prima oară unui ziar românesc din Spania, că guvernul nu îşi doreşte ca imigranţii să plece, dar recunoaşte că după criza actuală, va mai trece o vreme până când va fi din nou nevoie de forţă de muncă din afară. În privinţa românilor, Corbacho prevede că în viitorul apropiat mulţi se vor întoarce în România odată cu creşterea sectorului construcţiilor, dar dincolo de asta crede că mereu va exista în Spania un colectiv important de cetăţeni români. În privinţa perspectivei economice, ministrul Muncii spune că mai bine din jumătatea acestui drum al crizei economice a fost parcurs, iar recuperarea s-ar putea vedea la începutul lui 2010.
Care sunt prevederile acordului pe care urmează să îl semnaţi în România şi care ar urma să fie beneficiarii: şomerii, persoanele fizice autorizate (autónomos) sau cei care încă mai au un loc de muncă şi vor totuşi să revină acasă?
Vreau să subliniez că aceste acorduri se nasc ca rezultat al reuniunilor bilaterale între Guvernul spaniol şi Guvernul român, concret între ministerele de Externe şi ministerele Muncii, pe care le-am avut în Spania şi în care am identificat mai multe lucruri. Primul este că românii sunt prima comunitate de străini în Spania, cu peste 700 de mii de persoane. Este cea mai numeroasă comunitate de imigranţi, deşi cred că astăzi conceptul de imigranţi nu se mai poate atribui acestei comunităţi, deoarece facem parte din acelaşi spaţiu al Uniunii Europene şi deci împărtăşim acelaşi spaţiu politic, aceeaşi cetăţenie şi acelaşi spaţiu economic. În orice caz, prima comunitate de origine ne-spaniolă este cea românească.
Avem două situaţii: una în Spania, unde avem o criză economică profundă, din cauze financiare şi care afectează toate ţările, deci şi România, dar care în cazul Spaniei este agravată de situaţia din domeniul construcţiilor. Aceasta criză are efecte în economie şi în producţie, afectează pe toată lumea, dar afectează direct colectivul românilor, tocmai pentru că mulţi români au lucrat în construcţii. În acest moment, România experimentează o creştere din punct de vedere economic şi deci are o ofertă mai mare de locuri de muncă. Astfel am văzut convenabil, interesant, inclusiv necesar să concretizăm, printr-un acord bilateral, o relaţie fluidă între cele două servicii de ocupare a forţei de muncă, cel din România şi cel din Spania, pentru a facilita accesul cetăţenilor români din Spania la oferta locurilor de muncă din România, pentru că aşteptările sunt mai bune în ţara lor decât cele de aici, din Spania, în acest moment. Începând de aici, încercăm o relaţie bilaterală fluidă între România şi Spania, adică să nu limităm această relaţie la reuniunile ministeriale multilaterale sau din cadrul Uniunii Europene. Colaborarea între cele două servicii de ocupare a forţei de muncă se va concretiza după semnarea protocolului, în cadrul vizitei mele la Bucureşti, la începutul lunii mai.
Concret, programul, care trebuie pus la punct, dezvoltat, constă în oferirea informaţiilor complete privind ofertele de muncă. Adică românul de aici să poată şti dacă în România, de exemplu, există oferte în construcţii, în ce zone şi ce condiţii se oferă pentru respectivul loc de muncă. Deci este vorba despre un schimb fluid de informaţii complete, informaţii pe care le putem deţine în reţeaua noastră de servicii publice de ocupare a forţei de muncă, informaţii transmise de serviciul de ocupare a forţei de muncă din România. Statul spaniol are oficii în toate provinciile, ceea ce înseamnă o relaţie directă cu toate persoanele care, din diverse motive, au nevoie să se prezinte la aceste birouri. Adică să putem oferi aceste informaţii specifice, direct din România. Sigur, astăzi avem posibilitatea să ne conectăm la internet şi să avem informaţii din orice parte a lumii, deci şi informaţie directă de la serviciul public de ocupare a forţei de muncă, dar ceea ce încercăm să facem este, repet, să avem o relaţie bilaterală, să impulsionăm această relaţie între guverne, să se ştie că această informaţie este oficială, transmisă de guvernul din ţara de origine. Aceste informaţii pot fi completate cu cele privind programele pe care guvernul român le-ar avea în vedere pentru românii din afara graniţelor şi pe care ar vrea să le facă cunoscute.
În ce măsură poate fi asemănat acordul acesta cu planul de întoarcere voluntară destinat imigranţilor extracomunitari, care nu are prea mult succes în Spania, şi în condiţiile în care mulţi români, la fel ca imigranţii extracomunitari, susţin că vor mai degrabă să reziste crizei aici, decât acasă?
Eu plec întotdeauna de la un principiu, cel al libertăţii individuale de a rămâne în ţara de destinaţie pe care au ales-o şi care în acest caz este Spania sau de a se întoarce în ţara de origine. Asta face parte din decizia fiecărei persoane, ţinând cont de situaţia în care se găseşte. Adică o persoană care a venit din România şi care crede că, în ciuda dificultăţilor de pe piaţa muncii din Spania, preferă să îşi continue viaţa aici, se presupune că a luat această hotărâre singur, în consecinţă trebuie respectată şi nici măcar comentată. Un alt aspect este că o persoană a venit în Spania în căutarea unui loc de muncă, l-a avut, l-a pierdut şi îşi propune să se întoarcă în ţara de origine. În această privinţă, eu cred că trebuie să existe programe care să faciliteze această posibilitate. Dacă o persoană decide să se întoarcă, trebuie să i se ofere un ajutor, o facilitate. Şi în al treilea rând, trebuie să facem diferenţa: niciodată un program în care încercăm să oferim informaţii comunităţii românilor pentru a cunoaşte oficial ofertele de muncă din ţara de origine nu trebuie să îl comparăm, să îl punem la acelaşi nivel cu programul de întoarcere voluntară, pentru că românii sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, beneficiază de dreptul de liberă circulaţie şi deci ideea noastră nu este să asimilăm acest acord programului de întoarcere voluntară. Ideea noastră este să existe o comunicare fluidă, o relaţie bună între cele două guverne şi cetăţenii de aici să ştie că dacă intră pe internet sau merg la un oficiu de ocupare a forţei de muncă (INEM) din Spania pot să aibă la dispoziţie informaţii concrete, în urma acestei relaţii bilaterale. Urmează să vedem rezultatul, dacă există români care vor să se întoarcă acasă sau preferă pur şi simplu să rămână aici. În orice caz, părerea mea este că, presupunând chiar că mulţi români ar decide să se întoarcă în România, ţinând cont că numărul românilor din Spania depăşeşte 700 de mii, în Spania va exista mereu o comunitate românească importantă. În acest sens cred că, dincolo de conjunctura economică, suntem obligaţi, cei din guvernele ambelor ţări să strângem la maxim relaţiile. Pentru că e adevărat că românii nu mai trebuie consideraţi imigranţi, dar mişcarea lor a avut loc într-un curent migrator. Acest lucru s-a întâmplat mereu, şi spaniolii au emigrat ca să muncească în Franţa, Belgia, Germania şi cu timpul nu au mai fost consideraţi imigranţi, dar niciodată nu au pierdut condiţia de spanioli. Când aceste lucruri se întâmplă, eu cred că e bine să menţinem o relaţie bună între cele două guverne, pentru că va exista aici mereu un grup de români important şi sunt convins că nici unul dintre ei nu va renunţa la propria origine română.
Cum răspundeţi celor care spun că străinii au fost buni cât a durat creşterea economică şi acum, când e criză, vreţi să scăpaţi de ei? De la a genera bogăţie au ajuns străinii să fie acum o pacoste, o povară pentru economia spaniolă?
Nu cred că se pune problema aşa în Spania, cu atât mai puţin în Guvern. Locurile de muncă, atunci când existau, au fost atât pentru spanioli, cât şi pentru cei care au dorit să vină aici. Criza îi loveşte pe spanioli şi pe cei care au venit şi nu există nici o discriminare în ceea ce priveşte drepturile pe care le au cetăţenii în Spania, independent de originea lor. Eu cred, şi pare rezonabil să fie aşa, că ceea ce trebuie făcut este ca dacă într-o ţară ca Spania criza este puternică şi asta duce la reducerea ofertelor de muncă şi, pe de altă parte, ţara care a contribuit cu cel mai mare număr de persoane în ultimii ani se află în plină dezvoltare şi poate oferi mai multe locuri de muncă decât putea să ofere acum 5-6 ani, cetăţenii acestei ţări trebuie să aibă informaţia. Că decide să rămână sau să plece, asta depinde de fiecare, de aşteptările fiecărei persoane, de unde crede că viaţa sa poate fi mai bună. Dacă rămâne în Spania, foarte bine, nici o problemă, va trebui să îşi asume acelaşi risc pe care ni-l asumăm toţi. Dacă vrea să plece, trebuie să aibă informaţie. Dar nu există în Spania nici un program al cărui obiectiv să fie trimiterea oamenilor de aici pentru că este mai puţin de muncă. Ceea ce nu putem face însă este să transmitem în exterior un discurs care să ascundă realitatea dură a economiei spaniole. Adică nu putem spune că nu avem nici o problemă şi cine doreşte să vină în Spania îşi poate face un viitor rapid, mai bun, minunat, plin de fericire. Nu, asta ar însemna să minţim, să înşelăm oamenii. Trebuie să spunem foarte clar: dacă doriţi să veniţi în Spania, veniţi, însă trebuie să ştiţi că aici condiţiile de muncă sunt foarte dificile. Desigur, fac excepţie cei care vin cu ofertă concretă de muncă, într-un domeniu în care se caută specialişti.
Românii sunt cei mai numeroşi contribuabili străini la asigurările sociale din Spania, peste 240 de mii, ceea ce reprezintă aproximativ 13 la sută din totalul străinilor. Ridicarea moratoriului pentru români şi bulgari a fost o decizie corectă?
Eu cred că această decizie de ridicare a moratoriului pe care guvernul a adoptat-o, pentru ca libertatea de circulaţie să fie completată de libertatea pe piaţa muncii, a fost una pozitivă. Cred că este drumul european normal. Europa nu poate să fie un spaţiu de 27 de ţări, în cadrul căruia să existe restricţii pentru anumiţi membri ai săi. Este normal şi logic ca libera circulaţie şi dreptul de stabilire să predomine în viitor. Cred că această decizie a adus beneficii românilor, pe de o parte, dar şi multor oameni de afaceri spanioli. De exemplu, de curând am stat de vorbă cu reprezentanţii cooperativelor din Valle del Jerte, din provincia Cáceres. În mod obişnuit, la cules de cireşe, acolo, această activitate este desfăşurată de români. Patronii de acolo îmi spuneau că toată gestiunea administrativă a actelor însemna o problemă pentru ei. Consecinţa directă a acestei situaţii a fost folosirea ilegală a muncitorilor, pentru că poate le lipsea o hârtie şi restricţiile pe piaţa muncii nu permiteau obţinerea acelui act. Acum, patronii din Valle del Jerte mi-au spus că sunt foarte muţumiţi, pentru că de la 1 ianuarie pot să angajeze câţi oameni au nevoie şi, în plus, cu siguranţa că o fac legal. Deci odată cu ridicarea moratoriului problema economiei ilegale este rezolvată în acest sens.
Ce asigurări aveţi din partea statului român că-i vrea, la rândul său, pe românii rămaşi fără locuri de muncă în Spania?
Eu trebuie să mă orientez după ce mi-a spus Guvernul dumneavoastră. Înţeleg de la reprezentanţii Guvernului român că România devine o ţară receptoare de imigranţi. De aceea pare firesc, rezonabil, din partea lor să gândească să aducă înapoi românii care au fost nevoiţi să emigreze şi care s-au specializat în anumite domenii, au câştigat experienţă, pe lângă imigranţii care vin din Asia sau din alte părţi. În acest sens văd eu interesul Guvernului român de a încheia acest acord bilateral cu Guvernul spaniol. Vreau să cred că aceasta este intenţia, sunt de acord şi aşa mi se pare rezonabil.
Ultimele date din acest an arată că aproximativ 20.000 de romani şi-au găsit de lucru, în special în agricultură. Cum analizaţi aceste date? E vorba de abilitate, de supravieţuire pe piaţa muncii sau de faptul că românii acceptă mai uşor condiţiile actuale impuse de angajatori?
Cred că în economiile dezvoltate, cum e şi cazul Spaniei, există domenii care desigur sunt în criză, în care s-au pierdut multe locuri de muncă, dar asta nu înseamnă că toate persoanele care şi-au pierdut locul de muncă sunt dispuse să muncească în agricultură. Sunt multe persoane care au ca obiectiv găsirea unui loc de muncă în acelaşi domeniu. Există această situaţie într-o ţară ca Spania, unde s-au pierdut locuri de muncă în industrie, în servicii, dar unde sectorul primar, al agriculturii, se menţine şi, în plus, pe sezoane, generează locuri de muncă. În acest domeniu există persoane care vin direct cu dorinţa de munci în acest domeniu, la fel cum există spanioli care preferă să meargă la cules de struguri în Franţa. Adică au rămas în acest domeniu, vor să muncească în agricultură şi pleacă sau vin pe o perioadă determinată, cu gândul ca banii câştigaţi în această muncă să le permită să trăiască mai bine în ţara lor. Acest lucru eu îl pun pe seama faptului că există un colectiv de români care sunt dispuşi să muncească în agricultură, aşa cum s-a dovedit în ultimii ani şi acum fac acest lucru în condiţii egale cu alţi cetăţeni, pentru că moratoriul a fost ridicat şi asta uşurează mult gestionarea contractelor.
Când credeţi că se va termina criza economică?
Adevărul este că e din ce în ce mai dificil şi mai complex să dăm date concrete, adică să spunem că se va termina în ziua cutare a lunii x, la ora z. Totuşi, eu cred că am depăşit jumătatea drumului care trebuie traversat în această criză. În Spania, în domeniul construcţiilor s-a făcut ajustarea, adică aproape toate locurile de muncă ce se puteau pierde s-au pierdut. Acum suntem în faza în care în industrie şi servicii se distrug încă locuri de muncă, fază care se va termina în următoarele luni. Cred că în al doilea semestru al anului pierderea locurilor de muncă se va opri şi probabil că se va observa că aceasta îşi va reduce din intensitate faţă de lunile precedente. Din acel moment problema se pune când vom ieşi din vale, pentru că am fost pe munte şi am coborât, şi întrebarea este când începem să urcăm din nou? Analiştii spun că economia internaţională va începe să îşi revină în 2010 şi că 2009 este anul ajustărilor, urmând ca 2010 să fie anul în care am lăsat criza în urmă. Cum aceasta este o criză globală, internaţională, în ea am intrat toţi şi din ea vom ieşi împreună. Această ieşire depinde mult de ceea ce se întâmpla în SUA. Cu cât SUA depăşesc acest moment mai repede, cu atât va ieşi şi Europa mai repede din această criză.
Concluzia mea este că acest an este cel al ajustărilor, că vom continua să pierdem locuri de muncă, nu cu aceeaşi intensitate ca în ultima parte a anului 2008 şi în ianuarie 2009, o pierdere nu atât de dramatică din punct de vedere al cifrelor, pentru că din punct de vedere al şomajului este, evident, o dramă, chiar dacă ar fi doar un singur om care îşi pierde locul de muncă. Eu am încredere că în anul 2010 economia internaţională îşi va reveni şi odată cu ea, în mod clar, economia spaniolă.
Din toată panorama problemelor economiei spaniole nu lipsesc nici cele care îi privesc pe cetăţenii străini şi în special pe români. Ministrul Muncii şi Imigraţiei, Celestino Corbacho va semna, în 4 mai, la Bucureşti, un acord de colaborare între Spania şi România, pentru a facilita informarea cetăţenilor români din Spania care analizează posibilitatea întoarcerii acasă. Într-un interviu de 40 de minute, ministrul Muncii ne-a explicat care sunt motivaţiile politicii actuale a guvernului spaniol. Celestino Corbacho ne-a precizat, într-un interviu acordat pentru prima oară unui ziar românesc din Spania, că guvernul nu îşi doreşte ca imigranţii să plece, dar recunoaşte că după criza actuală, va mai trece o vreme până când va fi din nou nevoie de forţă de muncă din afară. În privinţa românilor, Corbacho prevede că în viitorul apropiat mulţi se vor întoarce în România odată cu creşterea sectorului construcţiilor, dar dincolo de asta crede că mereu va exista în Spania un colectiv important de cetăţeni români. În privinţa perspectivei economice, ministrul Muncii spune că mai bine din jumătatea acestui drum al crizei economice a fost parcurs, iar recuperarea s-ar putea vedea la începutul lui 2010.
Care sunt prevederile acordului pe care urmează să îl semnaţi în România şi care ar urma să fie beneficiarii: şomerii, persoanele fizice autorizate (autónomos) sau cei care încă mai au un loc de muncă şi vor totuşi să revină acasă?
Vreau să subliniez că aceste acorduri se nasc ca rezultat al reuniunilor bilaterale între Guvernul spaniol şi Guvernul român, concret între ministerele de Externe şi ministerele Muncii, pe care le-am avut în Spania şi în care am identificat mai multe lucruri. Primul este că românii sunt prima comunitate de străini în Spania, cu peste 700 de mii de persoane. Este cea mai numeroasă comunitate de imigranţi, deşi cred că astăzi conceptul de imigranţi nu se mai poate atribui acestei comunităţi, deoarece facem parte din acelaşi spaţiu al Uniunii Europene şi deci împărtăşim acelaşi spaţiu politic, aceeaşi cetăţenie şi acelaşi spaţiu economic. În orice caz, prima comunitate de origine ne-spaniolă este cea românească.
Avem două situaţii: una în Spania, unde avem o criză economică profundă, din cauze financiare şi care afectează toate ţările, deci şi România, dar care în cazul Spaniei este agravată de situaţia din domeniul construcţiilor. Aceasta criză are efecte în economie şi în producţie, afectează pe toată lumea, dar afectează direct colectivul românilor, tocmai pentru că mulţi români au lucrat în construcţii. În acest moment, România experimentează o creştere din punct de vedere economic şi deci are o ofertă mai mare de locuri de muncă. Astfel am văzut convenabil, interesant, inclusiv necesar să concretizăm, printr-un acord bilateral, o relaţie fluidă între cele două servicii de ocupare a forţei de muncă, cel din România şi cel din Spania, pentru a facilita accesul cetăţenilor români din Spania la oferta locurilor de muncă din România, pentru că aşteptările sunt mai bune în ţara lor decât cele de aici, din Spania, în acest moment. Începând de aici, încercăm o relaţie bilaterală fluidă între România şi Spania, adică să nu limităm această relaţie la reuniunile ministeriale multilaterale sau din cadrul Uniunii Europene. Colaborarea între cele două servicii de ocupare a forţei de muncă se va concretiza după semnarea protocolului, în cadrul vizitei mele la Bucureşti, la începutul lunii mai.
Concret, programul, care trebuie pus la punct, dezvoltat, constă în oferirea informaţiilor complete privind ofertele de muncă. Adică românul de aici să poată şti dacă în România, de exemplu, există oferte în construcţii, în ce zone şi ce condiţii se oferă pentru respectivul loc de muncă. Deci este vorba despre un schimb fluid de informaţii complete, informaţii pe care le putem deţine în reţeaua noastră de servicii publice de ocupare a forţei de muncă, informaţii transmise de serviciul de ocupare a forţei de muncă din România. Statul spaniol are oficii în toate provinciile, ceea ce înseamnă o relaţie directă cu toate persoanele care, din diverse motive, au nevoie să se prezinte la aceste birouri. Adică să putem oferi aceste informaţii specifice, direct din România. Sigur, astăzi avem posibilitatea să ne conectăm la internet şi să avem informaţii din orice parte a lumii, deci şi informaţie directă de la serviciul public de ocupare a forţei de muncă, dar ceea ce încercăm să facem este, repet, să avem o relaţie bilaterală, să impulsionăm această relaţie între guverne, să se ştie că această informaţie este oficială, transmisă de guvernul din ţara de origine. Aceste informaţii pot fi completate cu cele privind programele pe care guvernul român le-ar avea în vedere pentru românii din afara graniţelor şi pe care ar vrea să le facă cunoscute.
În ce măsură poate fi asemănat acordul acesta cu planul de întoarcere voluntară destinat imigranţilor extracomunitari, care nu are prea mult succes în Spania, şi în condiţiile în care mulţi români, la fel ca imigranţii extracomunitari, susţin că vor mai degrabă să reziste crizei aici, decât acasă?
Eu plec întotdeauna de la un principiu, cel al libertăţii individuale de a rămâne în ţara de destinaţie pe care au ales-o şi care în acest caz este Spania sau de a se întoarce în ţara de origine. Asta face parte din decizia fiecărei persoane, ţinând cont de situaţia în care se găseşte. Adică o persoană care a venit din România şi care crede că, în ciuda dificultăţilor de pe piaţa muncii din Spania, preferă să îşi continue viaţa aici, se presupune că a luat această hotărâre singur, în consecinţă trebuie respectată şi nici măcar comentată. Un alt aspect este că o persoană a venit în Spania în căutarea unui loc de muncă, l-a avut, l-a pierdut şi îşi propune să se întoarcă în ţara de origine. În această privinţă, eu cred că trebuie să existe programe care să faciliteze această posibilitate. Dacă o persoană decide să se întoarcă, trebuie să i se ofere un ajutor, o facilitate. Şi în al treilea rând, trebuie să facem diferenţa: niciodată un program în care încercăm să oferim informaţii comunităţii românilor pentru a cunoaşte oficial ofertele de muncă din ţara de origine nu trebuie să îl comparăm, să îl punem la acelaşi nivel cu programul de întoarcere voluntară, pentru că românii sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, beneficiază de dreptul de liberă circulaţie şi deci ideea noastră nu este să asimilăm acest acord programului de întoarcere voluntară. Ideea noastră este să existe o comunicare fluidă, o relaţie bună între cele două guverne şi cetăţenii de aici să ştie că dacă intră pe internet sau merg la un oficiu de ocupare a forţei de muncă (INEM) din Spania pot să aibă la dispoziţie informaţii concrete, în urma acestei relaţii bilaterale. Urmează să vedem rezultatul, dacă există români care vor să se întoarcă acasă sau preferă pur şi simplu să rămână aici. În orice caz, părerea mea este că, presupunând chiar că mulţi români ar decide să se întoarcă în România, ţinând cont că numărul românilor din Spania depăşeşte 700 de mii, în Spania va exista mereu o comunitate românească importantă. În acest sens cred că, dincolo de conjunctura economică, suntem obligaţi, cei din guvernele ambelor ţări să strângem la maxim relaţiile. Pentru că e adevărat că românii nu mai trebuie consideraţi imigranţi, dar mişcarea lor a avut loc într-un curent migrator. Acest lucru s-a întâmplat mereu, şi spaniolii au emigrat ca să muncească în Franţa, Belgia, Germania şi cu timpul nu au mai fost consideraţi imigranţi, dar niciodată nu au pierdut condiţia de spanioli. Când aceste lucruri se întâmplă, eu cred că e bine să menţinem o relaţie bună între cele două guverne, pentru că va exista aici mereu un grup de români important şi sunt convins că nici unul dintre ei nu va renunţa la propria origine română.
Cum răspundeţi celor care spun că străinii au fost buni cât a durat creşterea economică şi acum, când e criză, vreţi să scăpaţi de ei? De la a genera bogăţie au ajuns străinii să fie acum o pacoste, o povară pentru economia spaniolă?
Nu cred că se pune problema aşa în Spania, cu atât mai puţin în Guvern. Locurile de muncă, atunci când existau, au fost atât pentru spanioli, cât şi pentru cei care au dorit să vină aici. Criza îi loveşte pe spanioli şi pe cei care au venit şi nu există nici o discriminare în ceea ce priveşte drepturile pe care le au cetăţenii în Spania, independent de originea lor. Eu cred, şi pare rezonabil să fie aşa, că ceea ce trebuie făcut este ca dacă într-o ţară ca Spania criza este puternică şi asta duce la reducerea ofertelor de muncă şi, pe de altă parte, ţara care a contribuit cu cel mai mare număr de persoane în ultimii ani se află în plină dezvoltare şi poate oferi mai multe locuri de muncă decât putea să ofere acum 5-6 ani, cetăţenii acestei ţări trebuie să aibă informaţia. Că decide să rămână sau să plece, asta depinde de fiecare, de aşteptările fiecărei persoane, de unde crede că viaţa sa poate fi mai bună. Dacă rămâne în Spania, foarte bine, nici o problemă, va trebui să îşi asume acelaşi risc pe care ni-l asumăm toţi. Dacă vrea să plece, trebuie să aibă informaţie. Dar nu există în Spania nici un program al cărui obiectiv să fie trimiterea oamenilor de aici pentru că este mai puţin de muncă. Ceea ce nu putem face însă este să transmitem în exterior un discurs care să ascundă realitatea dură a economiei spaniole. Adică nu putem spune că nu avem nici o problemă şi cine doreşte să vină în Spania îşi poate face un viitor rapid, mai bun, minunat, plin de fericire. Nu, asta ar însemna să minţim, să înşelăm oamenii. Trebuie să spunem foarte clar: dacă doriţi să veniţi în Spania, veniţi, însă trebuie să ştiţi că aici condiţiile de muncă sunt foarte dificile. Desigur, fac excepţie cei care vin cu ofertă concretă de muncă, într-un domeniu în care se caută specialişti.
Românii sunt cei mai numeroşi contribuabili străini la asigurările sociale din Spania, peste 240 de mii, ceea ce reprezintă aproximativ 13 la sută din totalul străinilor. Ridicarea moratoriului pentru români şi bulgari a fost o decizie corectă?
Eu cred că această decizie de ridicare a moratoriului pe care guvernul a adoptat-o, pentru ca libertatea de circulaţie să fie completată de libertatea pe piaţa muncii, a fost una pozitivă. Cred că este drumul european normal. Europa nu poate să fie un spaţiu de 27 de ţări, în cadrul căruia să existe restricţii pentru anumiţi membri ai săi. Este normal şi logic ca libera circulaţie şi dreptul de stabilire să predomine în viitor. Cred că această decizie a adus beneficii românilor, pe de o parte, dar şi multor oameni de afaceri spanioli. De exemplu, de curând am stat de vorbă cu reprezentanţii cooperativelor din Valle del Jerte, din provincia Cáceres. În mod obişnuit, la cules de cireşe, acolo, această activitate este desfăşurată de români. Patronii de acolo îmi spuneau că toată gestiunea administrativă a actelor însemna o problemă pentru ei. Consecinţa directă a acestei situaţii a fost folosirea ilegală a muncitorilor, pentru că poate le lipsea o hârtie şi restricţiile pe piaţa muncii nu permiteau obţinerea acelui act. Acum, patronii din Valle del Jerte mi-au spus că sunt foarte muţumiţi, pentru că de la 1 ianuarie pot să angajeze câţi oameni au nevoie şi, în plus, cu siguranţa că o fac legal. Deci odată cu ridicarea moratoriului problema economiei ilegale este rezolvată în acest sens.
Ce asigurări aveţi din partea statului român că-i vrea, la rândul său, pe românii rămaşi fără locuri de muncă în Spania?
Eu trebuie să mă orientez după ce mi-a spus Guvernul dumneavoastră. Înţeleg de la reprezentanţii Guvernului român că România devine o ţară receptoare de imigranţi. De aceea pare firesc, rezonabil, din partea lor să gândească să aducă înapoi românii care au fost nevoiţi să emigreze şi care s-au specializat în anumite domenii, au câştigat experienţă, pe lângă imigranţii care vin din Asia sau din alte părţi. În acest sens văd eu interesul Guvernului român de a încheia acest acord bilateral cu Guvernul spaniol. Vreau să cred că aceasta este intenţia, sunt de acord şi aşa mi se pare rezonabil.
Ultimele date din acest an arată că aproximativ 20.000 de romani şi-au găsit de lucru, în special în agricultură. Cum analizaţi aceste date? E vorba de abilitate, de supravieţuire pe piaţa muncii sau de faptul că românii acceptă mai uşor condiţiile actuale impuse de angajatori?
Cred că în economiile dezvoltate, cum e şi cazul Spaniei, există domenii care desigur sunt în criză, în care s-au pierdut multe locuri de muncă, dar asta nu înseamnă că toate persoanele care şi-au pierdut locul de muncă sunt dispuse să muncească în agricultură. Sunt multe persoane care au ca obiectiv găsirea unui loc de muncă în acelaşi domeniu. Există această situaţie într-o ţară ca Spania, unde s-au pierdut locuri de muncă în industrie, în servicii, dar unde sectorul primar, al agriculturii, se menţine şi, în plus, pe sezoane, generează locuri de muncă. În acest domeniu există persoane care vin direct cu dorinţa de munci în acest domeniu, la fel cum există spanioli care preferă să meargă la cules de struguri în Franţa. Adică au rămas în acest domeniu, vor să muncească în agricultură şi pleacă sau vin pe o perioadă determinată, cu gândul ca banii câştigaţi în această muncă să le permită să trăiască mai bine în ţara lor. Acest lucru eu îl pun pe seama faptului că există un colectiv de români care sunt dispuşi să muncească în agricultură, aşa cum s-a dovedit în ultimii ani şi acum fac acest lucru în condiţii egale cu alţi cetăţeni, pentru că moratoriul a fost ridicat şi asta uşurează mult gestionarea contractelor.
Când credeţi că se va termina criza economică?
Adevărul este că e din ce în ce mai dificil şi mai complex să dăm date concrete, adică să spunem că se va termina în ziua cutare a lunii x, la ora z. Totuşi, eu cred că am depăşit jumătatea drumului care trebuie traversat în această criză. În Spania, în domeniul construcţiilor s-a făcut ajustarea, adică aproape toate locurile de muncă ce se puteau pierde s-au pierdut. Acum suntem în faza în care în industrie şi servicii se distrug încă locuri de muncă, fază care se va termina în următoarele luni. Cred că în al doilea semestru al anului pierderea locurilor de muncă se va opri şi probabil că se va observa că aceasta îşi va reduce din intensitate faţă de lunile precedente. Din acel moment problema se pune când vom ieşi din vale, pentru că am fost pe munte şi am coborât, şi întrebarea este când începem să urcăm din nou? Analiştii spun că economia internaţională va începe să îşi revină în 2010 şi că 2009 este anul ajustărilor, urmând ca 2010 să fie anul în care am lăsat criza în urmă. Cum aceasta este o criză globală, internaţională, în ea am intrat toţi şi din ea vom ieşi împreună. Această ieşire depinde mult de ceea ce se întâmpla în SUA. Cu cât SUA depăşesc acest moment mai repede, cu atât va ieşi şi Europa mai repede din această criză.
Concluzia mea este că acest an este cel al ajustărilor, că vom continua să pierdem locuri de muncă, nu cu aceeaşi intensitate ca în ultima parte a anului 2008 şi în ianuarie 2009, o pierdere nu atât de dramatică din punct de vedere al cifrelor, pentru că din punct de vedere al şomajului este, evident, o dramă, chiar dacă ar fi doar un singur om care îşi pierde locul de muncă. Eu am încredere că în anul 2010 economia internaţională îşi va reveni şi odată cu ea, în mod clar, economia spaniolă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)