Cifrele avansate de autorităţile spaniole privind numărul românilor din Spania şi evoluţia acestuia în urma efectelor crizei continuă să fie lipsite de o legătură clară cu actualitatea.
Din cauza crizei economice, piaţa muncii din Spania se închide din ce în ce mai mult, chiar dacă luna trecută s-a redus numărul şomerilor, şi categoria cea mai afectata este cea a imigranţilor. Dacă datele ministerului Muncii arată că în acest moment în Spania trăiesc, cu permis de rezidenţă, 675 de mii de romani, Institutul Naţional de Statistică spune că la 1 ianuarie eram aproape 800 de mii si în continuare pe primul loc între străini.
Sociologul Miguel Pajares, autor al "Raportului privind imigraţia şi piaţa muncii în Spania în 2008", crede că cifrele nu mai pot fi reale, deoarece în situaţia întoarcerii acasă, aproape nici un străin nu solicită ştergerea din registrele de evidenţă a populaţiei.
"Nu cred că anul trecut a fost o creştere de 300 de mii de străini, cred mai degrabă că au fost mai puţini şi asta se întâmplă pentru că nu reuşim să contabilizăm numărul celor care pleacă din Spania. munca de teren realizată pentru acest studiu - interviurile cu responsabilii serviciilor de şomaj, asociaţii de imigranţi – îmi arată că au plecat destul de mulţi imigranţi. Şi să nu uităm că românii erau cel mai mare grup de străini, numărul 1, în Spania. Când s-a publicat numărul de rezidenţi, s-a spus că românii au plecat acasă, dar odată cu datele de la evidenţa populaţiei am aflat că de fapt numărul lor este în creştere. Acesta e unul din lucrurile pe care eu nu le cred. Oamenii de la asociaţii mi-au spus că nu vin români, ci că pleacă mulţi acasă. Deci vreau să spun cu asta că suntem într-un moment în care statisticile nu ne ajută. În plus, imigraţia este în scădere şi probabil că e într-o scădere mai importantă decât ne arată statisticile", ne-a precizat sociologul Miguel Pajares.
Raportul privind imigranţii şi piaţa muncii arată că la sfârşitul anului trecut, peste 100 de mii de români erau fără loc de muncă şi că numărul celor cu loc de muncă depăşea 450 de mii.
Atât Miguel Pajares, cât şi reprezentanţii Ministerului Muncii au subliniat că întoarcerea acasă a străinilor nu reprezintă în nici un caz soluţia pentru micşorarea ratei şomajului, pentru că din Spania nu pleacă atât de mulţi străini încât să dispară şomerii cu totul. Opţiunea repatrierii nu este generală, deoarece situaţia în ţările de origine poate să fie mai gravă decât cea din Spania.
Pagină pentru inimă, minte și speranță
duminică, 2 octombrie 2011
Românii din Spania - primii contribuabili după spanioli
Pentru prima dată în 2009 scade numărul românilor angajaţi legal în Spania. Ultimele date făcute publice de Ministerul Muncii şi Imigraţiei din Spania arată că în luna august a scăzut numărul românilor angajaţi, în mod legal, cu peste 3200. În luna iulie, evidenţele spaniole au înregistrat cea mai mare cifră de afilieri la fondul Asigurărilor Sociale din partea românilor din Spania: 268.373.
Scăderea volumului de vânzări din sectorul turismului din cauza crizei, dar şi perioada verii când multe firme din construcţii îşi concediază angajaţii ca să nu le plătească concediul, a dus la scăderea numărului de afilieri în rândul românilor. Astfel că în luna august lucrau în mod legal în Spania 265.144 de cetăţeni români. Majoritatea activează în sectorul Construcţii şi Servicii (Regimen General) - 163.185 (cu 2162 mai puţin faţă de iulie), dar şi ca persoane fizice autorizate - 26.342 (cu 1054 mai puţin faţă de luna iulie). În sectorul agricol a continuat să crească numărul angajărilor cu 111 de noi afilieri până la 60.677, iar în serviciul casnic 662 de români şi-au găsit de lucru în luna august.
În ciuda acestei scăderi, comunitatea românilor este singura care a făcut faţă crizei, potrivit datelor de afiliere. De la începutul anului, în Spania şi-au găsit de lucru peste 31 de mii de români. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în sectorul Servicii şi în sectorul agricol cu peste 20 de mii de noi angajări în fiecare dintre acestea. Cea mai afectată categorie a fost însă cea a persoanelor fizice autorizate care a scăzut din ianuarie cu peste 11.000 de afilieri şi faţă de iulie înregistrează o scădere de 1000 de contracte.
Din aceste date se poate observa că, în faţa crizei din construcţii, românii s-au "refugiat" în sectorul Servicii şi în Agricultură. La ora actuală, după spanioli, cetăţenii români sunt cei mai numeroşi contribuabili la bugetul Spaniei.
Scăderea volumului de vânzări din sectorul turismului din cauza crizei, dar şi perioada verii când multe firme din construcţii îşi concediază angajaţii ca să nu le plătească concediul, a dus la scăderea numărului de afilieri în rândul românilor. Astfel că în luna august lucrau în mod legal în Spania 265.144 de cetăţeni români. Majoritatea activează în sectorul Construcţii şi Servicii (Regimen General) - 163.185 (cu 2162 mai puţin faţă de iulie), dar şi ca persoane fizice autorizate - 26.342 (cu 1054 mai puţin faţă de luna iulie). În sectorul agricol a continuat să crească numărul angajărilor cu 111 de noi afilieri până la 60.677, iar în serviciul casnic 662 de români şi-au găsit de lucru în luna august.
În ciuda acestei scăderi, comunitatea românilor este singura care a făcut faţă crizei, potrivit datelor de afiliere. De la începutul anului, în Spania şi-au găsit de lucru peste 31 de mii de români. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în sectorul Servicii şi în sectorul agricol cu peste 20 de mii de noi angajări în fiecare dintre acestea. Cea mai afectată categorie a fost însă cea a persoanelor fizice autorizate care a scăzut din ianuarie cu peste 11.000 de afilieri şi faţă de iulie înregistrează o scădere de 1000 de contracte.
Din aceste date se poate observa că, în faţa crizei din construcţii, românii s-au "refugiat" în sectorul Servicii şi în Agricultură. La ora actuală, după spanioli, cetăţenii români sunt cei mai numeroşi contribuabili la bugetul Spaniei.
Noutati
Spania: artistul Augustin C. Ghebaru expune la Salonul de Arta marina d’Or
AUG 29
Posted by romaniaincontact
In Salonul de Arta Marina d’Or din Spania se va organiza in perioada 11-18 septembrie 2011 o expozitie de arta internationala la care vor participa 50 de artisti.
Romania va avea si ea pata de culoare in aceast eveniment prin artistul roman Augustin C. Ghebaru care va prezenta publicului o colectie exceptionala de arta abstract ce poarta numele de “Ocean”. Tehnica utilizata este ulei pe panza, iar dimensiunile lucrarilor sunt de 1m x 1m , format romboidal.
“Opera face parte din curentul numit “expresionism abstract” si sunt lucrari inspirate de ocean (reflexe ale apei, corali, roci marine). Colectia “Ocean” este facuta in Spania, pe malul marii Mediterane si este o colectie la care lucrez din 2007”. O buna parte din colectie a fost vanduta dar, in fiecare an pregatesc o noua colectie din seria “Ocean”. Publicul s-a obisnuit cu asta si asteapta in fiecare an noutati, facute de “piratul” cu batic… (rade)” , marturiseste artistul.
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: arta, Augustin C. Ghebaru, Colectie, expozitie, Marina d'Or, Ocean
Bucuresti: BestSmart organizeaza Curs cu acreditare nationala Manager Resurse Umane
AUG 20
Posted by romaniaincontact
Conceptele teoretice şi aplicaţiile practice din acest curs vă ajută să întelegeţi modul în care se lucrează cu oamenii pentru a scoate la iveală cele mai bune calităţi profesionale ale acestora. Iar dacă sunteţi deja într-o poziţie managerială sau chiar responsabil cu gestionarea resurselor umane, cursul vă oferă cele mai importante instrumente de lucru şi vă arată cum să întelegeţi oamenii şi nevoile lor într-o organizaţie.
Cursul Manager de Resurse Umane abordează competenţele specifice acestui domeniu de activitate care se regăsesc în cele 9 module (în conformitate cu acreditarea CNFPA):
1. Coordonarea desfăşurării activităţilor de resurse umane;
2. Coordonarea personalului din departamentul de resurse umane;
3. Recrutarea şi selectia angajaţilor;
4. Evaluarea performanţei angajaţiilor;
5. Stabilirea planului strategic de dezvoltare a resurselor umane;
6. Identificarea şi aplicarea instrumentelor de motivare a personalului;
7.Dezvoltarea personalul din departamentul de resurse umane şi consilierea celorlalţi manageri;
8. Monitorizarea sistemului de relaţii de muncă al organizaţiei;
9. Conştientizarea conceptelor orizontale.
Cursul se adresează persoanelor care dispun de un bagaj minim de cunoştinţe manageriale, conţine deopotrivă concepte academice şi instrumente de conducere şi gestionare a relaţiilor umane dintr-o organizaţie, şi se bazează pe o multitudine de exemple practice. Conceptele academice prezentate sunt o colecţie de bune practici din psihologie şi sociologie organizaţională, din cele mai recente studii şi analize aplicate deja la nivel internaţional. Formatorii vor îndruma participanţii în găsirea celor mai potrivite modele, adaptabile propriilor culturi organizaţionale şi vor exemplifica aplicabilitatea prin exerciţii, jocuri şi studii de caz.
Programul este de la 9:30 la 17:00 în zilele de Miercuri, Joi, Vineri şi Sâmbătă
Traineri: Carmen Tudor / Anda Dobre
Consultanţi şi formatori cu experienţă în diferite instituţii de training.
Preţ/participant : preţ vechi 1400 lei preţ nou -40% 840 lei. Preţ examen (condiţionat de participarea la curs): 250 lei
Conform legii, nu se percepe TVA pentru cursurile finalizate cu examen CNFPA
Reducere 4% şi 6% pentru al 2-lea, respectiv al 3-lea participant al aceleiaşi organizaţii.Participanţii care vor urma cel putin 3 cursuri oferite de noi beneficiază de o reducere de 10%.
Loc de desfăşurare: Bucureşti, Hotel Rin Central, Str. Traian 55 A
Mai multe informaţii: Ştefan Bădescu - BestSmart - tel: 0746 635 743
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Roma: Corso gratuito di formazione per mediatori sociale di comunità
AUG 7
Posted by romaniaincontact
data inizio:26/07/201
data fine:05/09/2011
Sono aperte le iscrizioni al corso di mediatore sociale di comunità, corso nato all’interno del progetto “Pro-Child-Promozione dei diritti dei bambini in Italia e in Romania” il cui slogan è “Nessuno può crescere solo”, realizzato con il contributo della Commissione Europea – Programma Diritti Fondamentali e Cittadinanza”.
Tale corso è proposto in Italia e in Romania con declinazioni e contestualizzazioni differenti.
In Italia, il ruolo del mediatore di comunità favorisce l’accoglienza e l’inserimento dei singoli e dei gruppi di origine straniera all’interno della comunità; favorisce le relazioni con le istituzioni pubbliche;costituisce un punto di riferimento a livello territoriale per l’accesso alle risorse educative, sociali e culturali; valorizza le culture di provenienza e facilita la comprensione della cultura ospitante; promuove l’esercizio consapevole dei propri diritti e l’osservanza, altrettanto consapevole, dei doveri connessi al rispetto delle leggi e normat ive vigenti. Il sempre più largo ricorso ai mediatori, il loro inserimento in contesti e situazioni sempre più complessi, richiedono a tali figure aggiornamento continuo e specializzazione delle competenze, per evitare improvvisazioni e abusi di tale funzione, per non sovrapporre e svalutare il ruolo del mediatore con quello degli altri operatori, per rendere in grado i mediatori di partecipare con maggior consapevolezza e autorevolezza ai processi di valutazione e programmazione dei programmi di accoglienza e integrazione all’interno dei servizi.
Presentazione del corso
Destinatari: il corso è rivolto a 20 candidati di entrambi i sessi in possesso dei seguenti requisiti: età superiore a 18 anni, diploma o laurea, di nazionalità romena buona conoscenza della lingua italiana (orale e scritta), preferibilmente persone che abbiano già lavorato nel sociale. Tutti i candidati dovranno dimostrare una forte motivazione a lavorare con comunità locali socialmente svantaggiate e a fornire loro sostegno. Alla fine di questo corso i venti Mediatori Sociali di Comunità saranno in grado di realizzare interventi di sensibilizzazione nelle comunità ad alto rischio di abbandono di minori o loro trascuratezza, di interagire con efficacia con bambini, famiglie e adolescenti a rischio, come anche con i servizi pubblici e privati che forniscono sostegno in questo campo.
Obiettivi:
Promuovere la crescita dei bambini all’interno della famiglia e lo sviluppo di sani rapporti genitorifiglio;
favorire l’inserimento delle famiglie e dei cittadini di origine rumena e rom all’interno della comunità locale;
sostenere il ruolo genitoriale in contesto di migrazione;
favorire la relazione tra famiglie straniere e le istituzioni pubbliche;
sostenere il percorso di professionalizzazione dei mediatori linguistico-culturali e una corretta
valorizzazione di tale figura in ambito educativo e scolastico.
Per informazioni e iscrizioni
Cooperativa Interculturando
via Marangoni,1
mediacom.roma@gmail.com
Roxana Lupu tel 328 3343585
Cinzia Sabbatini tel 338 1649520
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: Commissione Europea, formazione per mediatori sociale di comunità, Nessuno può crescere solo, Pro-Child-Promozione dei diritti dei bambini in Italia e in Romania, Programma Diritti Fondamentali e Cittadinanza
Freedom House România lansează ediţia a XIII-a a Concursului Naţional “Tânărul Jurnalist al Anului 2010”
AUG 4
Posted by romaniaincontact
Freedom House România, alături de Edipresse AS România şi Vodafone România – sponsor fondator, anunţă lansarea celei de-a XIII-a ediţii a concursului “Tânărul Jurnalist al Anului al anului 2010″. Concursul este adresat tinerilor jurnalişti (până în 35 ani) din întreaga ţară, care scriu în presa tipărită şi online.
Înscrierile se vor face până pe 26 august astfel:
-prin poştă: Freedom House România, Bd. Ferdinand, nr.125, sector 2, Bucureşti, cod poştal 021396
-prin e-mail: freedomhouse@freedomhouse.ro
Pentru înscriere sunt necesare completarea formularului, disponibil mai jos şi 3 articole publicate în ediţiile print sau online, în cursul anului 2010, fiecare însoţit de un scan sau o fotocopie şi de un link. În cazul articolelor online, se vor accepta numai publicaţiile pe site-uri de specialitate. Postările de pe bloguri, de orice tip şi interviurile nu sunt eligibile.
Candidaţii se pot înscrie la o singură secţiune, cu articole aflate la prima participare la un astfel de concurs, iar cei care au câştigat Marele Premiu în cadrul ediţiilor anterioare nu mai pot participa.
Secţiunile celei de-a XIII-a ediţii a concursului sunt:
1. CULTURĂ (susţinută de Vodafone România)
2. IT&C ŞI TEHNOLOGIE (susţinută de Vodafone România)
3. ACTUALITATE INTERNĂ (susţinută de HDS Inmedio)
4. FINANŢE (susţinută de UniCredit Ţiriac Bank)
5. POLITICĂ EXTERNĂ ŞI AFACERI EUROPENE (susţinută de Rompetrol)
6. MEDIU/ECOLOGIE (susţinută de ECO-ROM Ambalaje)
Juriul va acorda Marele Premiu de 4.000 lei pentru fiecare secţiune, numai în cazul atingerii standardului de calitate (tehnică jurnalistică, abilitate de a genera subiecte şi dezbateri).
În luna septembrie, vor fi anunţaţi câştigătorii în cadrul unei ceremonii de premiere, preluată de partenerii media – TVR Info, Societatea Română de Radiodifuziune, Ziare.com, HotNews.ro, Asociaţia Română de Monitorizare a Audienţelor (ARMA) şi Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT).
Formular inscriere
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: concurs, Edipresse AS România, Freedom House Romania, tanarul jurnalist, Vodafone România
Bucuresti: Pregatire intensiva pentru Centrul de Evaluare Bruxelles
JUL 4
Posted by romaniaincontact
In data de 16 si 17 iulie 2011 Euroconcurs.ro sustine la Bucuresti un seminar practic de pregatire pentru probele care vor fi sustinute in cadrul Centrului de Evaluare de la Bruxelles pentru competitiile AD5 si AD7.
Pentru a vizualiza programul acestui seminar click aici http://www.euroconcurs.ro/traininguri/assessment-center/
Ce inseamna Centru de Evaluare? Este o modalitate des folosita de companii si institutii pentru a evalua competentele profesionale ale viitorilor angajati prin parcurgerea unor probe care sunt special realizate pentru a simula diferitele aspecte ale profilului pentru care aplica, precum si ale mediului de munca. Testarea de la Bruxelles pentru joburile europene este gandita astfel incat toate cele 8 competente corespunzatoare fiecarui job (capacitatea de a analiza si solutiona probleme; abilitatile de comunicare; capacitatea de a obtine calitate si rezultate; abilitatile de formare si dezvoltare; capacitatea de a prioritiza si organiza; flexibilitatea; abilitatile de colaborare si lucru in echipa; abilitati de leadership) sa fie evaluate de cel putin doua ori.
Iata care sunt cele patru tipuri de probe care vor fi sustinute in Centrul de Evaluare de la Bruxelles in aceasta vara si toamna si care vor fi tratate in cadrul acestui seminar practic de pregatire:
• Case study in the chosen field of competence: este un eseu scris care iti testeaza cunostintele din domeniul in care ai aplicat, abilitatile de analiza si sinteza, abilitatile de comunicare scrisa;
• Structured interview: interviu cu specialist in resurse umane pentru a-ti evalua motivatia, personalitatea, punctele forte si slabiciunile, planurile de cariera;
• Oral presentation: prezentarea in fata unui panel a unui anumit subiect pentru a-ti testa abilitatea de a comunica intr-o maniera persuasiva;
• Group exercise: exercitiu realizat impreuna cu alti candidati in care evaluatorul se focuseaza pe evaluarea celor 8 competente care sunt cerute de EPSO.
Seminarul va pune accent pe aspectele practice ale acestor probe, iar participantii vor primi feedback si recomandari de la cei trei traineri Drd. Mihaela Liliana Stroe ai Dr. Cristian Carstoiu.
Cei interesati sa participe la acest seminar de pregatire sunt invitati sa se inscrie aici : http://www.euroconcurs.ro/traininguri/assessment-center
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Spania: Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană
JUN 12
Posted by romaniaincontact
Reforma sistemului administrativ are în vederea două principii: eficienţă şi economie bugetară. Consider că nu este necesar înfiinţarea unor instituţii regionale cu jurisdicţie asupra unei provincii determinate, după cum afirmau autorii Memorandumului către Parlament pentru construcţia regională a României: „propunem, din aceeaşi perspectivă, discutarea înfiinţării unor consilii regionale sau a parlamentelor provinciale localizate în reşedinţe regionale sau capitale provinciale” (1938) sau popunerea actuală a Partidului Democrat Liberal, PDL – Traian Băsescu, sau cea a Uniunii Social Liberale, USL.
Acest lucru ar aduce cu sine cheltuieli auxiliare, birocratizare şi ineficienţă, de aceea propun ca autonomia regională să se exercite asupra fiecăruia dintre cele 41 de judeţe ale României în parte, adică să nu creăm parlamente provinciale, spre exemplu un Parlament al Transilvaniei, al Banatului, sau al Moldovei, etc., ci Instituţia Consiliului Judeţean şi Prefectura să fie reformate sub principiul descentralizări.
Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean să devină un Parlament Judeţean autonomico-regional, care să îndeplinească puterea legislativă a autonomiei regionale. El îşi exercită activitatea asupra unui spaţiu regional identificat cu fiecare judeţ în parte, şi nu cu o provincie istorică, astfel Parlamentul Judeţean reprezintă forul autonomic regional. România şi Transilvania implicit fiind împărţită în 41 de judeţe autonomice.
În sistemul actual, Consiliul Judeţean este o gaură neagră în buget! Sunt plătiţi consilieri care nu au putere de muncă, în sensul că Sistemul centralizat nu le permite prin atribuţiile lor să-şi îndeplinească ţelul pentru care au fost aleşi: bunăstarea spirituală, socială şi financiară a cetăţenilor judeţului care i-a ales. Pe de o parte sistemul este rău în înşăşi structura lui, iar pe de altă parte, meschinătatea multor aleşi, care fiind expresia unei liste electorale cu distribuiri şi redistribuiri nu sunt la înălţimea momentului şi la necesitatea de bine comun a societăţii româneşti.
În sistemul de autonomie regională judeţeană al României Instituţia Prefectului reprezintă puterea executivă a judeţului. Locuitorii judeţului în sistemul democraţiei reprezentative îşi dăruiesc dreptul de guvernare executiv prefectului, ca atare însărcinarea cu atribuţiile cetăţenilor se face numai prin intermediul votului uninominal, direct, unic, secret şi nu prin numire. Adică modelul exercitării puterilor legislative si executive în regiunile occidentale.
La cele spuse anterior, iubitorul sistemului centralizat ar putea replica: această reformă administrativo-politică o inventezi tu, de unde ştiu că va da roade şi nu va fi un eşec devastator pentru ţară?
Întrebare la care răspundem având în vedere mai multe puncte: mai întâi, nefuncţionalitatea Consiliului Judeţean naşte dorinţa de schimbare. De ce să plătesc o instituţie care nu-mi aduce un folos explicit? De ce să menţin o infrastructură administrativă neutilizată la maxim? De ce să risipesc banii pentru nişte funcţii ineficiente? De ce să mă subjug economic unei instituţii care n-are putere decizională obiectivă şi legitimă pentru necesităţile noastre?
În al doilea rând, nu inventez un nou sistem, ci traduc şi aplic la realităţile existente în România şi mentalitatea noastră, sistemul Spaniol reformat al provinciilor şi comunităţilor, şi european descentralizat în general.
Iar în al treilea rând, succesele obţinute de sistemele descentralizate în era modernităţii târzii şi a postmodernităţii actuale reprezintă o garanţie a realităţii pe care o propovăduiesc.
Pe drept cuvânt, M. Calamo Specchia afirma citându-l pe J. Rivero (Fédéralisme et Déconcentration, 1949, p. 55) entitatea teritorială trebuie să fie administrată de autoritatea desemnată în sânul comunităţii locale, în modul în care organul „exprimă colectivitatea, iar colectivitatea se recunoaşte în el”.
În concluzie, pentru descentralizare nu e nevoie de crearea unor noi instituţii ci de transferul real, direct, practic de putere, de colectare şi adminstrare a banilor, de responsabilitate, de clarificare şi echilibrare, în conformitate cu principiile de subsidiaritate şi solidaritate a celor pe care le avem: Consiliul Judeţean, respectiv Prefectura.
Florin I. Bojor
Preşedintele Partidul Românilor din Spania, PIRUM
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: Florin I. Bojor, modelul bojor, PIRUM, regionalizare judeteana
Ciutre: ‘Si apre una nuova era per il turismo in Romania’
NOV 27
Posted by romaniaincontact
Sono stati presentati ieri sera a Roma il nuovo marchio e la nuova immagine turistica della Romania. Lo slogan recita “Romania. Espolorate i giardini dei Carpazi”.
Il carattere scelto per le lettere è una scrittura a mano che vuole riflettere l’autenticità, l’ospitalità e il divertimento che il Paese è in grado di offrire. Sfumature verdi e linee tondeggianti evocano le colline, le montagne e gli spazi all’aria aperta.
Sopra al termine Romania è stata collocata una piccola foglia verde ed una striscia blu, la prima ad indicare la purezza, le montagne e la nuova vita, la seconda a rappresentare il Danubio, il mare ed i laghi sparsi in tutto il Paese. Ancora, il piccolo accento circonflesso di un colore giallo-arancione esprime l’unicità della cultura e delle tradizioni romene.
75 mln di euro verranno stanziati nei prossimi anni per promuovere la Romania sui principali mercati internazionali: Germania, Gran Bretagna, Italia, Francia, Spagna, Usa e Russia.
“In Italia saremo presenti anche nelle piazze con eventi speciali e nelle principali città con campagne outdoor – ha spiegato la direttrice dell’Ente Turismo Romania in Italia Ioana Ciutre -. Si apre una nuova era per il turismo in Romania, punteremo moltissimo sul benessere, sul turismo verde ed attivo”.
Sursa: www.guidaviaggi.it
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: traditii, romania, Ioana Ciutre, brand turistic, promovare
UE angajeaza!
NOV 9
Posted by romaniaincontact
Peste 500 de pozitii de asistenti tn institutiile Uniunii Europene (UE) vor fi deschise pentru sfarsitul anului, la care pot aplica si romanii. EPSO (Oficiul European pentru Selectia Personalului) anunta lansarea de competitii deschise pentru 500-700 de joburi de asistenti in cadrul instituţiilor UE.
„Sa ai o pozitie de asistent intr-o institutie europeana este o oportunitate excelenta de cariera: ai sansa de a lucra intr-un mediu multi-cultural cu oameni interesanti pe diverse teme, de la probleme de agricultura la cercetare stiintifica si colaborare internationala”, explica Drd. Mihaela Liliana Stroe, training&project manager Euroconcurs.ro.
Asistentii care vor fi recrutati de instiutiile UE sunt de doua categorii: AST1 (EPSO/AST/111/10) – pozitii secretariale, unde oricine este membru al celor 27 de state membre poate aplica, atat timp cat cunosc daneza, germana, engleza, spaniola, franceza, portugheza, suedeza sau malteza – si AST3 (EPSO/AST/112/10) – pozitii secretariale, unde orice persoana care are experienta de munca relevanta pentru profilele cautate si este membru al celor 27 de state poate aplica indiferent de limba pe care o vorbeste.
„Poziţiile disponibile pentru concurs sunt in domeniile statistica, finante/contabilitate, resurse umane si IT&C”, spune Stroe. Doua etape Competitia propriu-zisa se va desfasura pe parcursul a doua etape: preselectia si selectia. Prima etapa se desfasoara dupa depunerea aplicatiei online si consta in parcurgerea unor teste pentru rationament verbal, numeric si abstract, cat si a unor noi teste introduse precum accuracy tests – teste de precizie; inbox management – ordonarea inboxului; organising and prioritising, diary management – organizare si prioritizare, ordonarea agendei; computer skills – abilitati de lucru pe computer; situational judgement tests – teste pentru rationament situaţional. Persoanele trec de etapa de pre-selectie vor fi invitate la Centrul de Evaluare de la Bruxelles, unde vor fi supusi la alte patru probe.
„Aici, abilitatile si competentele candidatilor vor fi testate printr-un exercitiu de grup, studiu de caz scris, interviu structurat si o prezentare”, precizeaza Stroe. Competente cerute de EPSO capacitatea de a analiza si solutiona probleme; abilitatile de comunicare ; capacitatea de a obtine calitate si rezultate; abilitaatile de formare si dezvoltare; flexibilitatea; capacitatea de a prioritiza si organiza; abilitatile de colaborare si lucru in echipa; abilitati de leadership.
Cum aplici?
1. Creati-va un cont personal pe site-ul oficial EPSO – www.eu-careers.eu.
2. Verificati daca sunteti eligibil pentru competitia la care vreti sa aplicati citind documentul oficial, care se numeste „Notice of Competition”.
3. Aplicati online pe site-ul oficial EPSO atunci cand se lanseaza competitia.
4. Cititi cu mare atentie regulile generale EPSO pentru competitiile europene, inainte de a completa formularul online.
Sursa: Euroconcurs.ro
Posted in Noutati
1 Comment
Români de elită s-au întâlnit la Bucureşti
NOV 1
Posted by romaniaincontact
Personalităţi ale societăţii româneşti şi-au împărtăşit experienţa studiului în străinătate şi pe cea a întoarcerii în ţară studenţilor români, la evenimentul de lansare al proiectului Români de Elită.
Bucureşti, 1.11.2010. Evenimentul de lansare al proiectului Români de Elită, iniţiat de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), a avut loc vineri, 29 octombrie a.c., la Bucureşti. La Academia de Studii Economice Bucureşti s-au întâlnit personalităţi de marcă, adevărate modele ale societăţii româneşti de astăzi, cu tineri români în căutare de exemple şi poveşti, care să îi ajute să meargă mai departe pe propriul drum. Evenimentul a marcat debutul unui proiect ce se întinde pe un an, prin care 48 de interviuri cu adevăratele modele ale societăţii de astăzi vor fi publicate în ziarul România Liberă, partenerul media principal al proiectului, dar şi pe un blog al Ligii Studenţilor Români din Străinătate.
Surse de inspiraţie. Evenimentul a debutat cu discursuri inspiraţionale susţinute de absolvenţi români de la universităţi de elită de peste hotare, persoane ce au ales România şi au reuşit să îşi construiască acasă o carieră de succes.
Români de elită. Modele de succes. Evenimentul a continuat cu prezentarea Ligii Studenţilor Români din Străinătate, prin care Irina Nicoleta Scarlat a oferit publicului o vedere de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă astăzi LSRS. Momentul culminant al evenimentului a fost panelul de discuţii „De ce să studiez în străinătate? De ce să revin în România?”, în care Sandra Pralong, Sorana Savu, Mike Costache, Andrei Stamatian, Radu Oprea şi Dragoş Preda şi-au prezentat experienţele din străinătate, sentimentele trăite la întoarcerea în ţară, modelele şi valorile la care s-au raportat pe parcursul vieţii. Ca răspuns la întrebările publicului, invitaţii au oferit argumente pentru importanţa studiului în străinătate şi contribuţia permanentă la dezvoltarea României.
La poveşti cu români de elită. Ca urmare a dorinţei exprimate atât de tinerii participanţi, cât şi de către invitaţi de a interacţiona mai des şi de a putea dezbate întrebări de interes cum ar fi: Educaţie de top în străinătate? Carieră de succes peste hotare? Întoarcerea în ţară?, Liga Studenţilor Români din Străinătate va organiza o serie de întâlniri între studenţi şi persoane care au studiat în străinătate şi care au cariere de succes în România. „La poveşti cu Români de elită” va reprezenta astfel o continuare a proiectului, prin care LSRS îşi propune să faciliteze interacţiunea dintre elitele de astăzi şi elitele de mâine, într-un mediu informal.
”E foarte bine să fie cineva care să aducă argumente studenţilor să se întoarcă în România în momentul în care îşi termină studiile în străinătate. Şi e foarte bine să existe undeva o organizaţie la care să te poţi întoarce şi care să înţeleagă valoarea studiilor făcute afară şi valoarea unei experienţe internaţionale, atunci când poate să facă o recomandare unui angajator internaţional operând pe piaţa locală. Din acest punct de vedere, da, aş fi vrut să existe aşa ceva şi acum 15 ani, când m-am întors eu în ţară.” Sorana Savu, Senior Partner, Premium Communication
„Un eveniment minunat şi util pentru dezvoltarea personală a fiecăruia. Mă bucur că am participat şi sper să văd cât mai multe iniţiative de acest fel.” a declarat Cătălina Soare, participant.
Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) este prima şi singura organizaţie care asigură un cadru de organizare reprezentativ al studenţimii române din străinătate, promovând o puternică solidaritate între membrii săi, ca reprezentanţi de valoare ai României, precum şi o atitudine pozitivă faţă de perspectivele întoarcerii lor în ţară după terminarea studiilor. Scopul principal al LSRS este de a apăra şi promova drepturile şi interesele academice, profesionale, sociale şi culturale ale membrilor săi, precum şi de a facilita contribuţia lor la dezvoltarea României.
Sursa: LSRS
Posted in Noutati
Leave a Comment
Joburi in institutii europene! Ce trebuie sa faci ca sa castigi mii de euro pe luna!
OCT 31
Posted by romaniaincontact
Sa lucreze intr-o structura a Uniunii Europene a devenit visul multor tineri romani, mai ales ca in aceasta perioada a anului apar tot mai multe anunturi de recrutare pentru diferite pozitii in institutiile europene. Drumul pana acolo, insa, poate fi destul de dificil, avand in vedere calificarile pe care trebuie sa le ai si examenele pe care trebuie sa le sustii. Dar, un salariu care porneste de la peste 2.500 de euro si care se poate dubla, in functie de vechime si de gradul de calificare, poate fi o motivatie suficienta pentru a trece peste toate obstacolele.
Poti lucra la Bruxelles, la Londra, la Stockholm sau la Budapesta. Te poti angaja in administratie, drept, economie, IT&C, resurse umane, stiinte sociale sau sanatate.
Institutiile europene au inceput sa faca anunturi de angajare, atat pentru pozitii temporare, cat si permanente, joburi pe care le poti ocupa prin intermediul Oficiului European pentru Selectia de Personal (European Personnel Selection Office – EPSO).
De exemplu, Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (European Food Safety Authority – EFSA) angajeaza un ofiter stiintific senior pentru biroul din Parma (Italia), in timp ce Agentia pentru Sanatate si Consumatori (Executive Agency for Health and Consumers) pune la dispozitia celor interesati un post temporar de manager de proiect in Luxemburg.
De asemenea, mai sunt disponibile un post de agent temporar la Oficiul European pentru Selectia de Personal (The European Personnel Selection Office – EPSO), la Bruxelles, precum si doua posturi cu durata limitata la Agentia Europeana a Medicamentului (The European Medicines Agency), la Londra.
Alte joburi sunt disponibile in Suedia, Italia, Germania sau Ungaria.
Pentru a putea participa la selectie, solicitantii trebuie sa fi promovat un examen de calificare EPSO, in urma caruia devin administratori sau asistenti, cu diferite gradatii.
Categoria administratorilor (AD) acopera gradele 5-16 (debutantii se incadreaza, in general, in aceasta categorie, cu gradul 5) si categoria asistentilor (AST), care acopera gradele 1-11 (e obicei, personalul nou este incadrat cu gradul 1 sau 3).
In functie de aceste gradatii se face si salarizarea, un asistent grad 1 avand un venit de peste 2.500 de euro, in timp ce salariul minim pentru un administrator grad 5 depaseste 4.000 de euro. In cazul administratorilor gradele 11 si 12, maximul salarial la care se poate ajunge depaseste 17.600 de euro.
Pachetul salarial mai include si un sistem de alocatii suplimentare – alocatia pentru locuinta, alocatia pentru copiii aflati in intretinere, alocatia scolara, indemnizatia de expatriere sau alocatia anuala de calatorie la locul de origine.
Pentru a te inscrie in competitiile europene trebuie, in primul rand, sa-ti faci cont personal pe site-ul oficial EPSO – www.eu-careers.eu.
Alege-ti competitia la care vrei sa participi si aplica online pe site-ul oficial EPSO atunci cand aceasta se lanseaza. Aplicatia online consta in introducerea in sistem a CV-ului tau online si complerarea unei motivatii personale. Pe langa CV-ul completat corect, dupa regulile EPSO, motivatia este extrem de importanta in procesul de selectie, pentru ca, asemenea unei carti de vizita, ofera informatii importante despre profilul candidatului.
Sursa informatiilor: www.euroconcurs.ro
AUG 29
Posted by romaniaincontact
In Salonul de Arta Marina d’Or din Spania se va organiza in perioada 11-18 septembrie 2011 o expozitie de arta internationala la care vor participa 50 de artisti.
Romania va avea si ea pata de culoare in aceast eveniment prin artistul roman Augustin C. Ghebaru care va prezenta publicului o colectie exceptionala de arta abstract ce poarta numele de “Ocean”. Tehnica utilizata este ulei pe panza, iar dimensiunile lucrarilor sunt de 1m x 1m , format romboidal.
“Opera face parte din curentul numit “expresionism abstract” si sunt lucrari inspirate de ocean (reflexe ale apei, corali, roci marine). Colectia “Ocean” este facuta in Spania, pe malul marii Mediterane si este o colectie la care lucrez din 2007”. O buna parte din colectie a fost vanduta dar, in fiecare an pregatesc o noua colectie din seria “Ocean”. Publicul s-a obisnuit cu asta si asteapta in fiecare an noutati, facute de “piratul” cu batic… (rade)” , marturiseste artistul.
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: arta, Augustin C. Ghebaru, Colectie, expozitie, Marina d'Or, Ocean
Bucuresti: BestSmart organizeaza Curs cu acreditare nationala Manager Resurse Umane
AUG 20
Posted by romaniaincontact
Conceptele teoretice şi aplicaţiile practice din acest curs vă ajută să întelegeţi modul în care se lucrează cu oamenii pentru a scoate la iveală cele mai bune calităţi profesionale ale acestora. Iar dacă sunteţi deja într-o poziţie managerială sau chiar responsabil cu gestionarea resurselor umane, cursul vă oferă cele mai importante instrumente de lucru şi vă arată cum să întelegeţi oamenii şi nevoile lor într-o organizaţie.
Cursul Manager de Resurse Umane abordează competenţele specifice acestui domeniu de activitate care se regăsesc în cele 9 module (în conformitate cu acreditarea CNFPA):
1. Coordonarea desfăşurării activităţilor de resurse umane;
2. Coordonarea personalului din departamentul de resurse umane;
3. Recrutarea şi selectia angajaţilor;
4. Evaluarea performanţei angajaţiilor;
5. Stabilirea planului strategic de dezvoltare a resurselor umane;
6. Identificarea şi aplicarea instrumentelor de motivare a personalului;
7.Dezvoltarea personalul din departamentul de resurse umane şi consilierea celorlalţi manageri;
8. Monitorizarea sistemului de relaţii de muncă al organizaţiei;
9. Conştientizarea conceptelor orizontale.
Cursul se adresează persoanelor care dispun de un bagaj minim de cunoştinţe manageriale, conţine deopotrivă concepte academice şi instrumente de conducere şi gestionare a relaţiilor umane dintr-o organizaţie, şi se bazează pe o multitudine de exemple practice. Conceptele academice prezentate sunt o colecţie de bune practici din psihologie şi sociologie organizaţională, din cele mai recente studii şi analize aplicate deja la nivel internaţional. Formatorii vor îndruma participanţii în găsirea celor mai potrivite modele, adaptabile propriilor culturi organizaţionale şi vor exemplifica aplicabilitatea prin exerciţii, jocuri şi studii de caz.
Programul este de la 9:30 la 17:00 în zilele de Miercuri, Joi, Vineri şi Sâmbătă
Traineri: Carmen Tudor / Anda Dobre
Consultanţi şi formatori cu experienţă în diferite instituţii de training.
Preţ/participant : preţ vechi 1400 lei preţ nou -40% 840 lei. Preţ examen (condiţionat de participarea la curs): 250 lei
Conform legii, nu se percepe TVA pentru cursurile finalizate cu examen CNFPA
Reducere 4% şi 6% pentru al 2-lea, respectiv al 3-lea participant al aceleiaşi organizaţii.Participanţii care vor urma cel putin 3 cursuri oferite de noi beneficiază de o reducere de 10%.
Loc de desfăşurare: Bucureşti, Hotel Rin Central, Str. Traian 55 A
Mai multe informaţii: Ştefan Bădescu - BestSmart - tel: 0746 635 743
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Roma: Corso gratuito di formazione per mediatori sociale di comunità
AUG 7
Posted by romaniaincontact
data inizio:26/07/201
data fine:05/09/2011
Sono aperte le iscrizioni al corso di mediatore sociale di comunità, corso nato all’interno del progetto “Pro-Child-Promozione dei diritti dei bambini in Italia e in Romania” il cui slogan è “Nessuno può crescere solo”, realizzato con il contributo della Commissione Europea – Programma Diritti Fondamentali e Cittadinanza”.
Tale corso è proposto in Italia e in Romania con declinazioni e contestualizzazioni differenti.
In Italia, il ruolo del mediatore di comunità favorisce l’accoglienza e l’inserimento dei singoli e dei gruppi di origine straniera all’interno della comunità; favorisce le relazioni con le istituzioni pubbliche;costituisce un punto di riferimento a livello territoriale per l’accesso alle risorse educative, sociali e culturali; valorizza le culture di provenienza e facilita la comprensione della cultura ospitante; promuove l’esercizio consapevole dei propri diritti e l’osservanza, altrettanto consapevole, dei doveri connessi al rispetto delle leggi e normat ive vigenti. Il sempre più largo ricorso ai mediatori, il loro inserimento in contesti e situazioni sempre più complessi, richiedono a tali figure aggiornamento continuo e specializzazione delle competenze, per evitare improvvisazioni e abusi di tale funzione, per non sovrapporre e svalutare il ruolo del mediatore con quello degli altri operatori, per rendere in grado i mediatori di partecipare con maggior consapevolezza e autorevolezza ai processi di valutazione e programmazione dei programmi di accoglienza e integrazione all’interno dei servizi.
Presentazione del corso
Destinatari: il corso è rivolto a 20 candidati di entrambi i sessi in possesso dei seguenti requisiti: età superiore a 18 anni, diploma o laurea, di nazionalità romena buona conoscenza della lingua italiana (orale e scritta), preferibilmente persone che abbiano già lavorato nel sociale. Tutti i candidati dovranno dimostrare una forte motivazione a lavorare con comunità locali socialmente svantaggiate e a fornire loro sostegno. Alla fine di questo corso i venti Mediatori Sociali di Comunità saranno in grado di realizzare interventi di sensibilizzazione nelle comunità ad alto rischio di abbandono di minori o loro trascuratezza, di interagire con efficacia con bambini, famiglie e adolescenti a rischio, come anche con i servizi pubblici e privati che forniscono sostegno in questo campo.
Obiettivi:
Promuovere la crescita dei bambini all’interno della famiglia e lo sviluppo di sani rapporti genitorifiglio;
favorire l’inserimento delle famiglie e dei cittadini di origine rumena e rom all’interno della comunità locale;
sostenere il ruolo genitoriale in contesto di migrazione;
favorire la relazione tra famiglie straniere e le istituzioni pubbliche;
sostenere il percorso di professionalizzazione dei mediatori linguistico-culturali e una corretta
valorizzazione di tale figura in ambito educativo e scolastico.
Per informazioni e iscrizioni
Cooperativa Interculturando
via Marangoni,1
mediacom.roma@gmail.com
Roxana Lupu tel 328 3343585
Cinzia Sabbatini tel 338 1649520
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: Commissione Europea, formazione per mediatori sociale di comunità, Nessuno può crescere solo, Pro-Child-Promozione dei diritti dei bambini in Italia e in Romania, Programma Diritti Fondamentali e Cittadinanza
Freedom House România lansează ediţia a XIII-a a Concursului Naţional “Tânărul Jurnalist al Anului 2010”
AUG 4
Posted by romaniaincontact
Freedom House România, alături de Edipresse AS România şi Vodafone România – sponsor fondator, anunţă lansarea celei de-a XIII-a ediţii a concursului “Tânărul Jurnalist al Anului al anului 2010″. Concursul este adresat tinerilor jurnalişti (până în 35 ani) din întreaga ţară, care scriu în presa tipărită şi online.
Înscrierile se vor face până pe 26 august astfel:
-prin poştă: Freedom House România, Bd. Ferdinand, nr.125, sector 2, Bucureşti, cod poştal 021396
-prin e-mail: freedomhouse@freedomhouse.ro
Pentru înscriere sunt necesare completarea formularului, disponibil mai jos şi 3 articole publicate în ediţiile print sau online, în cursul anului 2010, fiecare însoţit de un scan sau o fotocopie şi de un link. În cazul articolelor online, se vor accepta numai publicaţiile pe site-uri de specialitate. Postările de pe bloguri, de orice tip şi interviurile nu sunt eligibile.
Candidaţii se pot înscrie la o singură secţiune, cu articole aflate la prima participare la un astfel de concurs, iar cei care au câştigat Marele Premiu în cadrul ediţiilor anterioare nu mai pot participa.
Secţiunile celei de-a XIII-a ediţii a concursului sunt:
1. CULTURĂ (susţinută de Vodafone România)
2. IT&C ŞI TEHNOLOGIE (susţinută de Vodafone România)
3. ACTUALITATE INTERNĂ (susţinută de HDS Inmedio)
4. FINANŢE (susţinută de UniCredit Ţiriac Bank)
5. POLITICĂ EXTERNĂ ŞI AFACERI EUROPENE (susţinută de Rompetrol)
6. MEDIU/ECOLOGIE (susţinută de ECO-ROM Ambalaje)
Juriul va acorda Marele Premiu de 4.000 lei pentru fiecare secţiune, numai în cazul atingerii standardului de calitate (tehnică jurnalistică, abilitate de a genera subiecte şi dezbateri).
În luna septembrie, vor fi anunţaţi câştigătorii în cadrul unei ceremonii de premiere, preluată de partenerii media – TVR Info, Societatea Română de Radiodifuziune, Ziare.com, HotNews.ro, Asociaţia Română de Monitorizare a Audienţelor (ARMA) şi Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT).
Formular inscriere
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: concurs, Edipresse AS România, Freedom House Romania, tanarul jurnalist, Vodafone România
Bucuresti: Pregatire intensiva pentru Centrul de Evaluare Bruxelles
JUL 4
Posted by romaniaincontact
In data de 16 si 17 iulie 2011 Euroconcurs.ro sustine la Bucuresti un seminar practic de pregatire pentru probele care vor fi sustinute in cadrul Centrului de Evaluare de la Bruxelles pentru competitiile AD5 si AD7.
Pentru a vizualiza programul acestui seminar click aici http://www.euroconcurs.ro/traininguri/assessment-center/
Ce inseamna Centru de Evaluare? Este o modalitate des folosita de companii si institutii pentru a evalua competentele profesionale ale viitorilor angajati prin parcurgerea unor probe care sunt special realizate pentru a simula diferitele aspecte ale profilului pentru care aplica, precum si ale mediului de munca. Testarea de la Bruxelles pentru joburile europene este gandita astfel incat toate cele 8 competente corespunzatoare fiecarui job (capacitatea de a analiza si solutiona probleme; abilitatile de comunicare; capacitatea de a obtine calitate si rezultate; abilitatile de formare si dezvoltare; capacitatea de a prioritiza si organiza; flexibilitatea; abilitatile de colaborare si lucru in echipa; abilitati de leadership) sa fie evaluate de cel putin doua ori.
Iata care sunt cele patru tipuri de probe care vor fi sustinute in Centrul de Evaluare de la Bruxelles in aceasta vara si toamna si care vor fi tratate in cadrul acestui seminar practic de pregatire:
• Case study in the chosen field of competence: este un eseu scris care iti testeaza cunostintele din domeniul in care ai aplicat, abilitatile de analiza si sinteza, abilitatile de comunicare scrisa;
• Structured interview: interviu cu specialist in resurse umane pentru a-ti evalua motivatia, personalitatea, punctele forte si slabiciunile, planurile de cariera;
• Oral presentation: prezentarea in fata unui panel a unui anumit subiect pentru a-ti testa abilitatea de a comunica intr-o maniera persuasiva;
• Group exercise: exercitiu realizat impreuna cu alti candidati in care evaluatorul se focuseaza pe evaluarea celor 8 competente care sunt cerute de EPSO.
Seminarul va pune accent pe aspectele practice ale acestor probe, iar participantii vor primi feedback si recomandari de la cei trei traineri Drd. Mihaela Liliana Stroe ai Dr. Cristian Carstoiu.
Cei interesati sa participe la acest seminar de pregatire sunt invitati sa se inscrie aici : http://www.euroconcurs.ro/traininguri/assessment-center
Redactia
Posted in Noutati
Leave a Comment
Spania: Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană
JUN 12
Posted by romaniaincontact
Reforma sistemului administrativ are în vederea două principii: eficienţă şi economie bugetară. Consider că nu este necesar înfiinţarea unor instituţii regionale cu jurisdicţie asupra unei provincii determinate, după cum afirmau autorii Memorandumului către Parlament pentru construcţia regională a României: „propunem, din aceeaşi perspectivă, discutarea înfiinţării unor consilii regionale sau a parlamentelor provinciale localizate în reşedinţe regionale sau capitale provinciale” (1938) sau popunerea actuală a Partidului Democrat Liberal, PDL – Traian Băsescu, sau cea a Uniunii Social Liberale, USL.
Acest lucru ar aduce cu sine cheltuieli auxiliare, birocratizare şi ineficienţă, de aceea propun ca autonomia regională să se exercite asupra fiecăruia dintre cele 41 de judeţe ale României în parte, adică să nu creăm parlamente provinciale, spre exemplu un Parlament al Transilvaniei, al Banatului, sau al Moldovei, etc., ci Instituţia Consiliului Judeţean şi Prefectura să fie reformate sub principiul descentralizări.
Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean să devină un Parlament Judeţean autonomico-regional, care să îndeplinească puterea legislativă a autonomiei regionale. El îşi exercită activitatea asupra unui spaţiu regional identificat cu fiecare judeţ în parte, şi nu cu o provincie istorică, astfel Parlamentul Judeţean reprezintă forul autonomic regional. România şi Transilvania implicit fiind împărţită în 41 de judeţe autonomice.
În sistemul actual, Consiliul Judeţean este o gaură neagră în buget! Sunt plătiţi consilieri care nu au putere de muncă, în sensul că Sistemul centralizat nu le permite prin atribuţiile lor să-şi îndeplinească ţelul pentru care au fost aleşi: bunăstarea spirituală, socială şi financiară a cetăţenilor judeţului care i-a ales. Pe de o parte sistemul este rău în înşăşi structura lui, iar pe de altă parte, meschinătatea multor aleşi, care fiind expresia unei liste electorale cu distribuiri şi redistribuiri nu sunt la înălţimea momentului şi la necesitatea de bine comun a societăţii româneşti.
În sistemul de autonomie regională judeţeană al României Instituţia Prefectului reprezintă puterea executivă a judeţului. Locuitorii judeţului în sistemul democraţiei reprezentative îşi dăruiesc dreptul de guvernare executiv prefectului, ca atare însărcinarea cu atribuţiile cetăţenilor se face numai prin intermediul votului uninominal, direct, unic, secret şi nu prin numire. Adică modelul exercitării puterilor legislative si executive în regiunile occidentale.
La cele spuse anterior, iubitorul sistemului centralizat ar putea replica: această reformă administrativo-politică o inventezi tu, de unde ştiu că va da roade şi nu va fi un eşec devastator pentru ţară?
Întrebare la care răspundem având în vedere mai multe puncte: mai întâi, nefuncţionalitatea Consiliului Judeţean naşte dorinţa de schimbare. De ce să plătesc o instituţie care nu-mi aduce un folos explicit? De ce să menţin o infrastructură administrativă neutilizată la maxim? De ce să risipesc banii pentru nişte funcţii ineficiente? De ce să mă subjug economic unei instituţii care n-are putere decizională obiectivă şi legitimă pentru necesităţile noastre?
În al doilea rând, nu inventez un nou sistem, ci traduc şi aplic la realităţile existente în România şi mentalitatea noastră, sistemul Spaniol reformat al provinciilor şi comunităţilor, şi european descentralizat în general.
Iar în al treilea rând, succesele obţinute de sistemele descentralizate în era modernităţii târzii şi a postmodernităţii actuale reprezintă o garanţie a realităţii pe care o propovăduiesc.
Pe drept cuvânt, M. Calamo Specchia afirma citându-l pe J. Rivero (Fédéralisme et Déconcentration, 1949, p. 55) entitatea teritorială trebuie să fie administrată de autoritatea desemnată în sânul comunităţii locale, în modul în care organul „exprimă colectivitatea, iar colectivitatea se recunoaşte în el”.
În concluzie, pentru descentralizare nu e nevoie de crearea unor noi instituţii ci de transferul real, direct, practic de putere, de colectare şi adminstrare a banilor, de responsabilitate, de clarificare şi echilibrare, în conformitate cu principiile de subsidiaritate şi solidaritate a celor pe care le avem: Consiliul Judeţean, respectiv Prefectura.
Florin I. Bojor
Preşedintele Partidul Românilor din Spania, PIRUM
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: Florin I. Bojor, modelul bojor, PIRUM, regionalizare judeteana
Ciutre: ‘Si apre una nuova era per il turismo in Romania’
NOV 27
Posted by romaniaincontact
Sono stati presentati ieri sera a Roma il nuovo marchio e la nuova immagine turistica della Romania. Lo slogan recita “Romania. Espolorate i giardini dei Carpazi”.
Il carattere scelto per le lettere è una scrittura a mano che vuole riflettere l’autenticità, l’ospitalità e il divertimento che il Paese è in grado di offrire. Sfumature verdi e linee tondeggianti evocano le colline, le montagne e gli spazi all’aria aperta.
Sopra al termine Romania è stata collocata una piccola foglia verde ed una striscia blu, la prima ad indicare la purezza, le montagne e la nuova vita, la seconda a rappresentare il Danubio, il mare ed i laghi sparsi in tutto il Paese. Ancora, il piccolo accento circonflesso di un colore giallo-arancione esprime l’unicità della cultura e delle tradizioni romene.
75 mln di euro verranno stanziati nei prossimi anni per promuovere la Romania sui principali mercati internazionali: Germania, Gran Bretagna, Italia, Francia, Spagna, Usa e Russia.
“In Italia saremo presenti anche nelle piazze con eventi speciali e nelle principali città con campagne outdoor – ha spiegato la direttrice dell’Ente Turismo Romania in Italia Ioana Ciutre -. Si apre una nuova era per il turismo in Romania, punteremo moltissimo sul benessere, sul turismo verde ed attivo”.
Sursa: www.guidaviaggi.it
Posted in Noutati
Leave a Comment
Tags: traditii, romania, Ioana Ciutre, brand turistic, promovare
UE angajeaza!
NOV 9
Posted by romaniaincontact
Peste 500 de pozitii de asistenti tn institutiile Uniunii Europene (UE) vor fi deschise pentru sfarsitul anului, la care pot aplica si romanii. EPSO (Oficiul European pentru Selectia Personalului) anunta lansarea de competitii deschise pentru 500-700 de joburi de asistenti in cadrul instituţiilor UE.
„Sa ai o pozitie de asistent intr-o institutie europeana este o oportunitate excelenta de cariera: ai sansa de a lucra intr-un mediu multi-cultural cu oameni interesanti pe diverse teme, de la probleme de agricultura la cercetare stiintifica si colaborare internationala”, explica Drd. Mihaela Liliana Stroe, training&project manager Euroconcurs.ro.
Asistentii care vor fi recrutati de instiutiile UE sunt de doua categorii: AST1 (EPSO/AST/111/10) – pozitii secretariale, unde oricine este membru al celor 27 de state membre poate aplica, atat timp cat cunosc daneza, germana, engleza, spaniola, franceza, portugheza, suedeza sau malteza – si AST3 (EPSO/AST/112/10) – pozitii secretariale, unde orice persoana care are experienta de munca relevanta pentru profilele cautate si este membru al celor 27 de state poate aplica indiferent de limba pe care o vorbeste.
„Poziţiile disponibile pentru concurs sunt in domeniile statistica, finante/contabilitate, resurse umane si IT&C”, spune Stroe. Doua etape Competitia propriu-zisa se va desfasura pe parcursul a doua etape: preselectia si selectia. Prima etapa se desfasoara dupa depunerea aplicatiei online si consta in parcurgerea unor teste pentru rationament verbal, numeric si abstract, cat si a unor noi teste introduse precum accuracy tests – teste de precizie; inbox management – ordonarea inboxului; organising and prioritising, diary management – organizare si prioritizare, ordonarea agendei; computer skills – abilitati de lucru pe computer; situational judgement tests – teste pentru rationament situaţional. Persoanele trec de etapa de pre-selectie vor fi invitate la Centrul de Evaluare de la Bruxelles, unde vor fi supusi la alte patru probe.
„Aici, abilitatile si competentele candidatilor vor fi testate printr-un exercitiu de grup, studiu de caz scris, interviu structurat si o prezentare”, precizeaza Stroe. Competente cerute de EPSO capacitatea de a analiza si solutiona probleme; abilitatile de comunicare ; capacitatea de a obtine calitate si rezultate; abilitaatile de formare si dezvoltare; flexibilitatea; capacitatea de a prioritiza si organiza; abilitatile de colaborare si lucru in echipa; abilitati de leadership.
Cum aplici?
1. Creati-va un cont personal pe site-ul oficial EPSO – www.eu-careers.eu.
2. Verificati daca sunteti eligibil pentru competitia la care vreti sa aplicati citind documentul oficial, care se numeste „Notice of Competition”.
3. Aplicati online pe site-ul oficial EPSO atunci cand se lanseaza competitia.
4. Cititi cu mare atentie regulile generale EPSO pentru competitiile europene, inainte de a completa formularul online.
Sursa: Euroconcurs.ro
Posted in Noutati
1 Comment
Români de elită s-au întâlnit la Bucureşti
NOV 1
Posted by romaniaincontact
Personalităţi ale societăţii româneşti şi-au împărtăşit experienţa studiului în străinătate şi pe cea a întoarcerii în ţară studenţilor români, la evenimentul de lansare al proiectului Români de Elită.
Bucureşti, 1.11.2010. Evenimentul de lansare al proiectului Români de Elită, iniţiat de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), a avut loc vineri, 29 octombrie a.c., la Bucureşti. La Academia de Studii Economice Bucureşti s-au întâlnit personalităţi de marcă, adevărate modele ale societăţii româneşti de astăzi, cu tineri români în căutare de exemple şi poveşti, care să îi ajute să meargă mai departe pe propriul drum. Evenimentul a marcat debutul unui proiect ce se întinde pe un an, prin care 48 de interviuri cu adevăratele modele ale societăţii de astăzi vor fi publicate în ziarul România Liberă, partenerul media principal al proiectului, dar şi pe un blog al Ligii Studenţilor Români din Străinătate.
Surse de inspiraţie. Evenimentul a debutat cu discursuri inspiraţionale susţinute de absolvenţi români de la universităţi de elită de peste hotare, persoane ce au ales România şi au reuşit să îşi construiască acasă o carieră de succes.
Români de elită. Modele de succes. Evenimentul a continuat cu prezentarea Ligii Studenţilor Români din Străinătate, prin care Irina Nicoleta Scarlat a oferit publicului o vedere de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă astăzi LSRS. Momentul culminant al evenimentului a fost panelul de discuţii „De ce să studiez în străinătate? De ce să revin în România?”, în care Sandra Pralong, Sorana Savu, Mike Costache, Andrei Stamatian, Radu Oprea şi Dragoş Preda şi-au prezentat experienţele din străinătate, sentimentele trăite la întoarcerea în ţară, modelele şi valorile la care s-au raportat pe parcursul vieţii. Ca răspuns la întrebările publicului, invitaţii au oferit argumente pentru importanţa studiului în străinătate şi contribuţia permanentă la dezvoltarea României.
La poveşti cu români de elită. Ca urmare a dorinţei exprimate atât de tinerii participanţi, cât şi de către invitaţi de a interacţiona mai des şi de a putea dezbate întrebări de interes cum ar fi: Educaţie de top în străinătate? Carieră de succes peste hotare? Întoarcerea în ţară?, Liga Studenţilor Români din Străinătate va organiza o serie de întâlniri între studenţi şi persoane care au studiat în străinătate şi care au cariere de succes în România. „La poveşti cu Români de elită” va reprezenta astfel o continuare a proiectului, prin care LSRS îşi propune să faciliteze interacţiunea dintre elitele de astăzi şi elitele de mâine, într-un mediu informal.
”E foarte bine să fie cineva care să aducă argumente studenţilor să se întoarcă în România în momentul în care îşi termină studiile în străinătate. Şi e foarte bine să existe undeva o organizaţie la care să te poţi întoarce şi care să înţeleagă valoarea studiilor făcute afară şi valoarea unei experienţe internaţionale, atunci când poate să facă o recomandare unui angajator internaţional operând pe piaţa locală. Din acest punct de vedere, da, aş fi vrut să existe aşa ceva şi acum 15 ani, când m-am întors eu în ţară.” Sorana Savu, Senior Partner, Premium Communication
„Un eveniment minunat şi util pentru dezvoltarea personală a fiecăruia. Mă bucur că am participat şi sper să văd cât mai multe iniţiative de acest fel.” a declarat Cătălina Soare, participant.
Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) este prima şi singura organizaţie care asigură un cadru de organizare reprezentativ al studenţimii române din străinătate, promovând o puternică solidaritate între membrii săi, ca reprezentanţi de valoare ai României, precum şi o atitudine pozitivă faţă de perspectivele întoarcerii lor în ţară după terminarea studiilor. Scopul principal al LSRS este de a apăra şi promova drepturile şi interesele academice, profesionale, sociale şi culturale ale membrilor săi, precum şi de a facilita contribuţia lor la dezvoltarea României.
Sursa: LSRS
Posted in Noutati
Leave a Comment
Joburi in institutii europene! Ce trebuie sa faci ca sa castigi mii de euro pe luna!
OCT 31
Posted by romaniaincontact
Sa lucreze intr-o structura a Uniunii Europene a devenit visul multor tineri romani, mai ales ca in aceasta perioada a anului apar tot mai multe anunturi de recrutare pentru diferite pozitii in institutiile europene. Drumul pana acolo, insa, poate fi destul de dificil, avand in vedere calificarile pe care trebuie sa le ai si examenele pe care trebuie sa le sustii. Dar, un salariu care porneste de la peste 2.500 de euro si care se poate dubla, in functie de vechime si de gradul de calificare, poate fi o motivatie suficienta pentru a trece peste toate obstacolele.
Poti lucra la Bruxelles, la Londra, la Stockholm sau la Budapesta. Te poti angaja in administratie, drept, economie, IT&C, resurse umane, stiinte sociale sau sanatate.
Institutiile europene au inceput sa faca anunturi de angajare, atat pentru pozitii temporare, cat si permanente, joburi pe care le poti ocupa prin intermediul Oficiului European pentru Selectia de Personal (European Personnel Selection Office – EPSO).
De exemplu, Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (European Food Safety Authority – EFSA) angajeaza un ofiter stiintific senior pentru biroul din Parma (Italia), in timp ce Agentia pentru Sanatate si Consumatori (Executive Agency for Health and Consumers) pune la dispozitia celor interesati un post temporar de manager de proiect in Luxemburg.
De asemenea, mai sunt disponibile un post de agent temporar la Oficiul European pentru Selectia de Personal (The European Personnel Selection Office – EPSO), la Bruxelles, precum si doua posturi cu durata limitata la Agentia Europeana a Medicamentului (The European Medicines Agency), la Londra.
Alte joburi sunt disponibile in Suedia, Italia, Germania sau Ungaria.
Pentru a putea participa la selectie, solicitantii trebuie sa fi promovat un examen de calificare EPSO, in urma caruia devin administratori sau asistenti, cu diferite gradatii.
Categoria administratorilor (AD) acopera gradele 5-16 (debutantii se incadreaza, in general, in aceasta categorie, cu gradul 5) si categoria asistentilor (AST), care acopera gradele 1-11 (e obicei, personalul nou este incadrat cu gradul 1 sau 3).
In functie de aceste gradatii se face si salarizarea, un asistent grad 1 avand un venit de peste 2.500 de euro, in timp ce salariul minim pentru un administrator grad 5 depaseste 4.000 de euro. In cazul administratorilor gradele 11 si 12, maximul salarial la care se poate ajunge depaseste 17.600 de euro.
Pachetul salarial mai include si un sistem de alocatii suplimentare – alocatia pentru locuinta, alocatia pentru copiii aflati in intretinere, alocatia scolara, indemnizatia de expatriere sau alocatia anuala de calatorie la locul de origine.
Pentru a te inscrie in competitiile europene trebuie, in primul rand, sa-ti faci cont personal pe site-ul oficial EPSO – www.eu-careers.eu.
Alege-ti competitia la care vrei sa participi si aplica online pe site-ul oficial EPSO atunci cand aceasta se lanseaza. Aplicatia online consta in introducerea in sistem a CV-ului tau online si complerarea unei motivatii personale. Pe langa CV-ul completat corect, dupa regulile EPSO, motivatia este extrem de importanta in procesul de selectie, pentru ca, asemenea unei carti de vizita, ofera informatii importante despre profilul candidatului.
Sursa informatiilor: www.euroconcurs.ro
Editorial
PORTRETUL IMAGINAR AL UNUI FIU DE MUZICIAN
MAY 31
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
În Italia sunt numiţi “figli d’arte”… Pe de o parte avantajaţi, dar pe de alta într-un mare dezavantaj şi ambele poziţii din acelaşi motiv: numele ilustru pe care îl poartã. Rareori fiul se ridicã la nivelul celebrului sãu predecesor. Uneori în actorie se mai întâmplã: Jane-Peter Fonda, Oana- Amza Pellea chiar şi în operã: Irina-Dan Iordãchescu sau picturã: Bruegel tatãl şi fiul, dar arareori asta se întâlneşte în muzicã, literaturã, poezie sau balet. O micã excepţie totuşi mi s-a ivit în minte: Constantin Noica spunea referindu-se la fiul sãu, monahul Rafail Noica “ mã simt ca o gãinã care a clocit un ou de raţã.”
Igor Oistrach, un mare violinist dar nicidecum mãcar aproape de legendarul sãu tatã, David, era copleşit de umbra imensitãţii carierei pãrintelui sãu şi mereu disperat cãci cu oricine se întâlnea, acesta nu-i vorbea decât de tatãl sãu. Pentru Valery, fiul lui Igor, lucrurile au stat şi mai dramatic, mai ales cã era un violinist indeajuns de mediocru.
Pe de o parte pãrinţii aleg ca copiii sã-i urmeze pentru cã existã o comoditate a cunoaşterii profesiei, a lumii muzicienilor, o comoditate a relaţiilor şi a înlesnirii începutului de carierã. Dar pe de altã parte mãsura judecãţii este mai asprã, presiunea care cade pe umerii juniorului este foarte mare, cãci peste tot în spatele lui se şopteşte “ cântã pentru cã îl cheamã cum îl cheamã. Dacã n-ar fi fost ta-su mare, n-ar mai cânta.”
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
Leave a Comment
O iarnã grea
MAY 8
Posted by romaniaincontact
Iarna nu-i ca vara, spunea cineva şi România nu-i ca Suedia ar afirma oricine, cu aceeaşi fireascã şi precumpãnitoare dreptate. Şi totuşi, dupã discuţia pe care am avut-o de curând cu un suedez, aş putea susţine cã puţine sunt de fapt diferenţele între frumoasa ţarã nordicã şi patria noastrã.
Nu de mult am avut minunata experienţã ca la Târgu Mureş sã interpretez împreunã cu orchestra filarmonicã târgumureşanã Concertul Imperial de Beethoven sub bagheta unui dirijor extraordinar : Mika Eichenholz. În cele douã zile de repetiţii am avut câteva rãstimpuri pentru a schimba douã-trei cuvinte şi deşi maestrul îmi povestea despre ţara sa, pãrea ca vorbeam cu un român. Ca şi noi, tocmai ieşiserã dintr-o iarnã grea cu multã zãpadã, troiene şi temperaturi de pânã la -20 de grade Celsius. Toate acestea amorţiserã circulaţia iar datoritã apei lãsatã de topirea zãpezii au fost inundaţii şi chiar metroul din Stockolm oprit câteva zile! Faptul a nemulţumit şi cãlãtorii dar şi pe cei care lucrau la metrou, cãci nu şi-au primit salariile !!! Ţurţurii care atârnau la tot pasul de acoperişuri periclitau viaţa trecãtorilor , ceea ce a dus la alte proteste şi scandaluri. Tot ce auzeam îmi suna atât de cunoscut. Nu? Înţelegãtor şi fãrã obişnuitele furii româneşti , maestrul mi-a relatat cum autoritãţile au fost surprinse de cantitatea mare de zãpadã şi curãţarea strãzilor a fost defectuoasã.Wow; acesta a fost şi leitmotivul iernii româneşti !
Apoi am trecut la sistemul politic şi economic , care se presupune a fi ideal în Suedia .Iatã cã … not anymore. Criza a ajuns şi acolo, salariile au scãzut, şomerii s-au înmulţit, preţurile au crescut. Pentru a nu ştiu câta oarã am avut un interlocutor care mi-a împãrtãşit întru totul ideea cã democraţia este o utopie , absolut imposibil de aplicat iar lipsa autoritãţii duce la haos şi nu la egalitate, care este o altã utopie. Şi din una in alta am ajuns fireşte la muzicã , orchestre şi sistemul suedez, care de câţiva ani începe sã se aplice şi în România şi cam în toatã lumea şi anume acela cã ansamblul capãtã din ce în ce mai mare putere; dirijori-tirani precum Karajan, Toscanini, Celibidache deşi mari personalitãţi muzicale nu ar mai avea nici o şansã în faţa unei orchestre din ziua de azi. Din multe puncte de vedere creşterea puterii ansamblului este un fapt pozitiv, însã poate uneori ar fi necesar un manager cu autoritate şi putere decizionalã realã. Totuşi atunci când orchestra refuzã un dirijor, chiar bun, pentru cã este exigent nu este bine, dar şi când conducerea impune un dirijor incompetent dar cu relaţii nici atunci nu este bine. Cumva asemenea situaţii sunt aplicabile oricãrui domeniu.
Şi trãgând linie, mi-am repetat ceea ce am descoperit de multã vreme tot locuind în diverse ţãri: probleme sunt peste tot destul de asemãnãtoare, dar numai noi ne-am învãţat ca în loc sã gândim pozitiv, tolerãm strãinilor orice şi aruncãm cu noroi în ai noştri!
Ioana Maria Lupascu
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: concert, iarna, Mika Eichenholz, orchestra, romania, suedia
PORTRETUL IMAGINAR AL UNUI FIU DE MUZICIAN
MAR 9
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
În Italia sunt numiţi “figli d’arte”… Pe de o parte avantajaţi, dar pe de alta într-un mare dezavantaj şi ambele poziţii din acelaşi motiv: numele ilustru pe care îl poartã. Rareori fiul se ridicã la nivelul celebrului sãu predecesor.
Uneori în actorie se mai întâmplã: Jane-Peter Fonda, Oana- Amza Pellea chiar şi în operã: Irina-Dan Iordãchescu sau picturã: Bruegel tatãl şi fiul, dar arareori asta se întâlneşte în muzicã, literaturã, poezie sau balet. O micã excepţie totuşi mi s-a ivit în minte: Constantin Noica spunea referindu-se la fiul sãu, monahul Rafail Noica “ mã simt ca o gãinã care a clocit un ou de raţã.”
Igor Oistrach, un mare violinist dar nicidecum mãcar aproape de legendarul sãu tatã, David, era copleşit de umbra imensitãţii carierei pãrintelui sãu şi mereu disperat cãci cu oricine se întâlnea, acesta nu-i vorbea decât de tatãl sãu. Pentru Valery, fiul lui Igor, lucrurile au stat şi mai dramatic, mai ales cã era un violinist indeajuns de mediocru. Pe de o parte pãrinţii aleg ca copiii sã-i urmeze pentru cã existã o comoditate a cunoaşterii profesiei, a lumii muzicienilor, o comoditate a relaţiilor şi a înlesnirii începutului de carierã. Dar pe de altã parte mãsura judecãţii este mai asprã, presiunea care cade pe umerii juniorului este foarte mare, cãci peste tot în spatele lui se şopteşte “ cântã pentru cã îl cheamã cum îl cheamã. Dacã n-ar fi fost ta-su mare, n-ar mai cânta.” De multe ori nu e adevãrat, dar tot la fel de multe ori … este 100% real.
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
Leave a Comment
Îndreptar artistic
MAR 2
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
Cu ceva timp în urmã am dat din întâmplare la televizor peste un interviu cu Johnny Rãducanu. Marele nostru jazzman era ca de obicei haios şi plin de glume, dar de aceastã datã un pic mai grav şi mai profund decât în alte ocazii, dezamãgit de lumea şi de societatea actualã , de felul cum lucrurile şi valorile o iau la vale la nivel mondial.
Viaţa de astãzi vãzutã prin prisma celui educat în bunul simţ al primei jumãtãţi a secolului trecut este absolut jenantã. Am rezonat întru totul cu ceea ce am auzit, însã cu douã aspecte am fost în mod special atât de alãturi cu gândirea domniei sale.
J.R. povestea cu tristeţe cum acasã nu poate cânta la pian, cãci îi bat vecinii în ţeavã, cum îşi ţine pianul învelit în pãturi încât acesta abia se aude şi atunci m-am uitat şi eu cu aceeaşi suferinţã la pianina mea , care se sufocã sub pãturi şi perne. Mi-am adus aminte de câte ori a venit poliţia la uşa mea şi asta nu în orele de linişte pe care le respect mereu, ci în celelalte când unul bate un cui, altul pune gresie, doar eu nu puteam sã ating instrumentul meu, cum au luat de fiecare data declaraţii de la vecini dacã sunt sau nu deranjaţi de sunetul pianului meu.
Toate acestea din cauza unei tinere de calitate umanã îndoielnicã nou venitã în bloc şi care de câte ori mã aude cântând mã reclamã la 112. Mi-am adus aminte şi de o altã perioadã, în alt bloc unde am locuit, unde situaţia degenerase atât de rãu, încât primeam de la un vecin scrisori şi telefoane de ameninţare, cã va fi foarte rãu de mine dacã nu încetez sã mai cânt la pian . Mult mai târziu am aflat cã aceste acţiuni erau o acoperire a dorinţei sale de a mã face sã mã mut , vânzând ideal lui apartamentul. Dar… cam aceasta este condiţia artistului de astãzi… READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: artist, jazz, Johnny raducanu, pian, studiu
satul lui lefter
FEB 6
Posted by romaniaincontact
Text & foto: Andrei Lefter – Corespondent din Romania
Cand spui sat automat te gandesti la traditii, simplitate, mestesuguri, comuniune cu natura. Oamenii de la sat traiesc in stransa intelegere cu natura, insa de multe ori sunt la cheremul ei. Vremurile nu-i iarta, tehnologizarea vine peste ei, iar ei nu se pot opune… Lucrurile facute pentru a le usura munca de cele mai multe ori ii incurca sau le creeaza alte probleme.
Traditiile pastreaza vie identitatea poporului nostru, dar pentru cat timp? Cat vor mai rezista pana cand vor fi inghitite de globalizare? Daca nu vor disparea atunci sigur se vor transforma, se vor moderniza, poate atat de tare incat nu vom mai sti de unde am plecat.
Romania a incercat industrializarea fortata, transformand sate intregi in…sate cu blocuri. Au fost ridicate fabrici si multi oameni, au fost “obligati” de serviciu sa se stramute si sa-si intemeieze familii in zona. Taranii s-au mutat la bloc, insa multi nu si-au uitat indeletnicirile: continua sa creasca gaini, porci sau sa fie posesori de caruta cu cal.
Blocurile au fost facute in graba, fara utilitati si confort: cuburi de beton rece puse unul peste altul. Oamenii si-au construit sobe si fac ciorba la aragazul cu butelie. In zilele de sarbatoare gratarul se aprinde pe balcon.
Oamenii nu mai au pamanturi, le-au dat in arenda sau le-au vandut. Costurile au depasit cu mult profitul detinerii unor astfel de mosii. Animale nu mai cresc cum obisnuiau odinioara, sunt costisitoare, mananca mult iar carnea se gaseste si la supermarket. Unii mai tin gaini si cate un porc, asa ca sa aiba ocupatie.
Caii sunt scumpi si nu se merita sa ai, mai bine iti iei un ATV, merge mai bine pe camp si chiar pe aratura. Cei care mai au pamant oricum nu mai folosesc cai la arat, exista utilaje pe care le platesti cu banii de subventii, asta daca mai si vin de la stat. Pe soselele nationale accesul carutelor este interzis, asa ca atelajul este inutil.
Multi tarani s-au orientat spre indeletniciri mai putin obisnuite: si-au deschis crescatorii de melci, struti sau pasari ornamentale. Sunt mai cautate decat carnea de pui de curte sau cea a porcului de gospodarie. Acum porcii se cresc in ferme detinute de cetateni straini sau facute cu bani europeni.
Satele de la munte sunt mai ferite de saltul tehnologic, decat cele de campie sau deal. Acolo, in afara de exploatari forestiere si oierit nu prea ai ce face. Padurile sunt deja cumparate de baroni locali sau baroni ai padurilor iar transhumanta a fost “aproape interzisa” (se poate face, dar in conditii stricte si greu de indeplinit de catre un cioban simplu). Ar mai fi si fondul de vanatoare, dar indelitnicirea de vanator e din ce in ce mai rara in randul taranilor simpli. Oamenii s-au adaptat timpurilor si si-au deschis pensiuni. Au inceput cu o casa batraneasca si prin ospitalitate si cu multa munca au reusit sa-si extinda afacerea de familie si sa primeasca cereri din toata lumea pentru relaxare si buna dispozitie.
Pentru satele de deal exista exploatarile viticole, unde strugurii se vand la preturi derizorii. Taranii sunt trasi pe sfoara de bisnitarii care le culeg viile la preturi de nimic. De vin se mai ocupa cei mai tineri sau in putere. Vinul de la sosea insa, este doar o alta smecherie care aduce profit prin vanzarea apei cu gust de vin si culoare indoielnica.
Olaritul, impletitul, cusutul, lucrul la gherghef, tamplaria sunt traditii ramase prin cartile de istorie si prin vreun catun, acolo unde un batran ai carui copii au plecat de mult in Italia inca mai inmoaie lut, iar o batrana fara nepoate inca impleteste un ilic.
Romania n-are argicultura si nici industrie. Are in schimb servicii si spatii rezidentiale. E ceva ciudat in toata treaba asta. Si totusi continua sa existe pe harta.
Sufletul Romaniei este la sat. De aici a inceput totul. O mare parte a locuitorilor din capitala sunt bucuresteni de prima sau de a doua generatie. Multi provin de la sate.
Ca Romania sa renasca trebuie sa pornim de la baza, de la sat. Acolo sunt resurse neexploatate si pretioase. Nu mai e suficient sa stai in capitala si sa astepti sa-ti vina oamenii din provincie, bucurestenii trebuie sa mearga in provincie si sa ridice stacheta. Sa modernizam satul, dar sa o facem pe o baza solida.
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
3 Comments
Tags: traditii, romania, popor, sat, valoare, simplitate, mestesuguri, natura, tehnologizare, tarani
Teama de 2012
JAN 17
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupaşcu
Temem ceea ce nu cunoaştem, ne este fricã de necunoscut. Omenirea se teme de sumele rotunde, mai ales când sunt şi câţiva indivizi care prevãd diverse catastrofe apocaliptice. A fost anul 1000. Apoi 2000. Urmeaza 2012. Calendarul mayaş se opreste aici, Nostradamus de asemenea a anunţat sfârşitul lumii la finele lui 2012. De-alungul istoriei, acest sfârsit hotãrât fatidic la o datã sau la alta a tot fost semnalizat, dar toate aceste premoniţii au fost eronate. Şi este firesc sã fie aşa. Apocalipsa spune clar cã nici mãcar îngerii sau sfinţii nu cunosc data sfârşitului lumii, doar Dumnezeu singur o ştie.
Aceste înspãimântãtoare anunţuri sunt fãcute fie de nebuni deliranţi, fie pe baza unor calcule ori de cãtre clarvãzãtori sau vrãjitori. Întrebarea este cine este cel care le relevã acestora momentele din viitor? Heraclit este cel care a spus-o primul şi anume cã de când existã acest univers, totul se bazeazã şi este construit pe contradicţii: mare-mic, urât-frumos. La cea mai largã scarã posibilã, dacã îl admiţi pe unul, accepţi automat şi existenţa celuilalt, deşi evident crezi doar în unul dintre ei, cãci nu poţi sluji la doi stãpâni. Aşa cum existã Dumnezeu, existã şi diavol, dar cel din urmã nu este antiteza Domnului, cãci nu au puteri egale, el poate face doar ceea ce îi este îngãduit de Dumnezeu sã facã .
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
1 Comment
Tags: 2012, Biblia, clarvazatori, Nostradamus, previziune, sfarsitul lumii, teama, vrazitori
Sunt concursurile un rãu necesar?
JAN 3
Posted by romaniaincontact
Pânã la un punct, pânã la o anumitã vârstã da, totul e sã ştii sã te opreşti la timp. Chiar şi când eşti elev, sã aduni premii la concursuri nesemnificative şi fãrã pretenţii nu stiu la ce ajutã. Competiţia obisnuieşte cu scena, cu presiunea, îţi permite sã cunoşti profesionişti şi sã auzi pãrerile lor, sfaturile lor, îţi dai seama de nivelul tãu în comparaţie cu al celorlalţi sau cum s-ar zice mai simplu, cam cum şi pe unde stai.
Concursurile care ajutã sunt cele de la un anumit nivel în sus de cel puţin trei etape, ideal cu concert cu orchestra în finalã, astfel experienţa devine completã. Participarea şi pregãtirea sunt tot la fel de importante precum rezultatul. Ceea ce duce la dezvoltarea unui tânãr viitor muzician sunt orele lungi de studiu petrecute pentru învãţarea unui repertoriu mare şi nou, capacitatea de a ţine apoi în mânã acea cantitate mare de piese şi prezentarea lor ulterioarã în public, fãrã timp prea mult de pregãtire între etapele concursului, în atmosferã de presiune, obosealã , încordare.
Cântatul de consurs difera de cel de concert. Publicul vine sã se bucure de muzicã, pe când juriul vâneazã greşeli; este datoria lor sã o facã, altfel cum ar departaja concurenţii? Niciodatã nu poţi sã ştii dinainte ce pãrere va avea juriul de interpretarea ta. De cele mai multe ori calea academicã este şi cea mai sigurã, dar alteori originalitatea şi cântatul de tip solistic primeazã. Delimitãrile şi limitele sunt foarte fine, lasând loc subiectivismului şi adesea şi nedreptãţilor, care în zilele noastre vin la pachet cu viaţa competiţionalã….
Ioana Maria Lupaşcu
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: competitie, concurs, performanta, premiu, public
Balaurul cu 7 capete
DEC 16
Posted by romaniaincontact
Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti, spune o vorbă din popor. După 20 de ani, aşa cum a prezis Silviu Brucan, românii au fost în sfârşit gata să lase comunismul să moară, dar iată că el nu se lasă omorât cu una cu două. Ne-a venit pe cap nedorit, nechemat şi s-a instalat prin fraudă şi prin forţă. A avut de partea sa idealiştii, interesaţii, jigodiile şi lichelele. Primii au înfundat puşcăriile odată ce sistemul s-a instalat şi nu mai avea nevoie de patosul lor sincer şi naiv. Erau periculoşi pentru credinţa lor adevărată şi sufletul lor curat. Ceilalţi au văzut oportunitatea creeată de principiul scoală-te tu să mă aşez eu. Totuşi cu toată brutalitatea şi viclenia , cu tot NKVD-ul, cu toate hotărârile luate de alţii la împărţirea hărţii, sunt sigură că acest sistem nu s-ar fi putut instaura în România decât dacă apărarea ar fi fost decimată. Şi aşa a şi fost. Pe de o parte cei mai mari duşmani ai comuniştilor erau deja slăbiţi de mult şi torturaţi în închisori, Armata Română decimată prin înşelăciune in Rusia, iar organizatorul rezistenţei române împuşcat. Au urmat mulţi ani de teroare, foamete, moarte, tortură, sistemul a triumfat.
Şi a venit 1989 şi mulţi naivi au crezut că am scăpat. Sistemul rămăsese, continuatorii săi fuseseră şcoliţi în vechea pedagogie sovietică, doar că masca era mai fardată, mai pudrată, iar mănuşile erau făcute din catifea. Totuşi la doar câteva luni după ce timişorenii şi-au dat suflarea pentru libertate şi o viaţă fără comunism, bucureştenii au avut aceeaşi soartă, în trei zile de teroare şi genocid public, pentru vina de a scanda acelaşi ”Jos comunismul”.
Anii au trecut, alegeri după alegeri, schimbări mai mici sau mai mari, această plagă a rămas întinsă peste ţară şi peste minţile oamenilor. Muncitorii de la IMGB – „noi muncim, noi nu gândim”, oamenii de bine – „ noi nu ne vindem ţara”, fetele de la APACA, gospodinele care aplaudau „plantarea trandafirilor” în Piaţa Universităţii s-au modernizat, au devenit nemulţumiţi de ţara lor şi au luat drumul străinătăţii sau au rămas să bombănească acasă regretând cu nostalgie trecutul. Cu chiu cu vai au trecut cei 20 de ani profetic anunţaţi de Silviu Brucan, care fireşte că s-a dovedit a avea dreptate, căci…ştia el bine ce ciumă a adus în această patrie pe tancurile pe care a venit.
Când acest monstru s-a simţit puţin înţepat şi-a adunat toate forţele şi toţi s-au grupat într-o uimitoare alianţă, proiectând pe scena politică şi socială românească o premieră de toţi contra unu. Şi acel unu a câştigat contra tuturor. A câştigat învingând sistemul…cei 20 de ani au trecut. Deşenţarea indecentă care a urmat nu a avut margini căci sistemul care ştie doar să se impună prin forţă şi înşelăciune nu acceptă şi nu înghite înfrângerea. Penibilul fiecărei declaraţii nu era întrecut decât de neruşinarea de a afecta în asemenea măsură ţara, populaţia, economia şi imaginea noastră. Culmea, toate acestea în apropierea comemorării a 20 de ani din 89, când au murit atâţia oameni. Şi au murit nu ca un Escu să fie înlocuit cu alt Escu, în rest toate să rămână cam la fel, ci au murit din disperarea de a fi sufocaţi sub cizma sovietică, pentru a scăpa de un regim canceros. Românii nu sunt armata-carne de tun, privată şi gratuită a nimănui. Mă gândesc la ceea ce spunea Jefferson: „Poţi minţi pe toată lumea o parte din timp, poţi minţi o parte a lumii tot timpul, dar nu poţi minţi pe toată lumea tot timpul”!
Ioana Maria Lupascu
Posted in Editorial
4 Comments
Publicitatea este cheia
DEC 10
Posted by romaniaincontact
Câteva sunt elementele care fac ca un concert sã fie interesant pentru public, fãrã sã punem la socotealã orchestra care este stabilã într-un oraş. Acestea ar fi : dirijorul, solistul, programul. Totuşi mai este ceva, care aparent ţine de epoca modernã; publicitatea şi marketingul.
Mozart adesea se promova singur stând în faţa sãlii de concert şi anunţându-şi spectacolul pentru a aduce lume cât mai multã înãuntru. Atunci nici nu existau alte mijloace, dar astãzi posibilitãţile sunt multiple. O filarmonicã este obligatã ca pentru concertele normale din stagiune sã foloseascã pentru afişe doar spaţiile oferite de primãrie iar bugetul pentru publicitate este în genere destul de mic, dar desigur nimeni nu cenzureazã creativitatea si interesul de a face un afiş sã fie cât mai atractiv. Urmeazã internetul, ziarele, radioul şi televiziunea. Aproape toate filarmonicile au câte un site al lor pe care anunţã programul stagiunii şi pentru melomanii obişnuiţi asta ar fi suficient, nu însã şi pentru publicul larg.
Anunţurile la Radio România ( cãci posturile particulare nu prea vor sã aibã a face cu muzica clasicã) şi în registrele locale gratuite tip Şapte Seri sunt folositoare, dar iarãşi nu suficiente. Dovada clarã o face desfãşurarea imensã de forţe de promovare de la Festivalul Enescu, care umple pânã la refuz întotdeauna sãlile de concert cu public. Şi am ajuns la adevãratele motoare de promovare: ziarele, radiourile private şi mai ales televiziunile. Orice om de televiziune va spune cã aceastã promovare a genului nu se face, cãci cultura, muzica clasicã nu fac rating.
Gustul publicului larg care aduce acest rating este educat exact de televiziune. Şi aşa se închide cercul, dar în loc sã se urce, se coboarã din ce în ce mai jos.Cam în toate ţãrile occidentale se transmit sãptãmânal concerte la televizor şi nu doar pe posturi gen TVR Cultural care are un target limitat, deja amator de muzicã de calitate. Chiar şi în Turcia concertele orchestrelor din oraşele mari se transmit pe micile ecrane. Existã filarmonici în care directorii şi-au dat interesul şi s-au zbãtut sã creeze o legãturã cu televiziunile locale şi anumite concerte sã fie date pe post: Satu Mare , Cluj , Târgovişte, pentru a da doar câteva exemple. Şi desigur au gãsit deschidere şi din partea conducerii respectivelor televiziuni. Este minunat, dar nu de ajuns.
Promovarea de care ar avea nevoie muzica clasicã stã în mâinile posturilor naţionale, fie ele private sau de stat. Şi aici se închid porţile. Acele elemente de care spuneam la început: dirijorul, solistul, programul sunt valorificate doar prin promovarea întregului eveniment şi creearea interesului publicului. Cred cã instituţiile de culturã fac mult în marea lor majoritate şi adesea ar face mai mult dacã ar putea. Mingea rãmâne ridicatã la fileul mediei şi aşteaptã cam de imediat dupã Revoluţie sã fie jucatã.
Ioana Maria Lupaşcu
Posted in Editorial
Leave a Comment
PROMISIUNI ŞI GREVE
NOV 20
Posted by romaniaincontact
Haosul dinaintea acestor alegeri pare a fi o noutate prin amploarea pe care a luat-o, dar de fapt este doar o părere. Tindem să uităm repede. Cum a fost oare înainte de mai 1990? Măcar acum nu se măcelăreşte lumea pe stradă şi dreptul la opinie, cuvânt sau replică este liber şi nesancţionat. Ascult cu uimire promisiunile electorale ce seamănă uimitor de bine cu cele dinaintea alegerilor parlamentare din 2008, când toate partidele se băteau cu pumnii în piept că România nu va fi atinsă de criză. Era o iluzie halucinogenă. Când toată lumea a fost lovită cum era ca doar România să fie ocolită? Criza a ajuns la noi mult timp după ce populaţia a început să se isterizeze, mult după ce jurnalele de televiziune vorbeau numai despre asta. Apoi când restul ţărilor continuau coborârea, noi vorbeam deja de creştere. Ei, cât de copilăros să fii să crezi aşa ceva? Ceea ce am văzut în Italia in primăvara lui 2009 a ajuns la noi abia prin octombrie. Din primăvară, în Italia a continuat scăderea şi încă nu se vede clar capătul de jos. Va urma şi la noi coborârea.
Acum vin din nou alegeri. Care mai de care, candidaţii promit un 2010 pe plus, cu strategii uluitoare si fanteziste pentru ieşirea din criză. Minciuni sfruntate. Este imposibil! Economia este pe minus, nu avem producţie, nu avem export, aproape totul importăm şi o facem scump. Am ascultat proiectele diferiţilor candidaţi şi toţi, mai ales cu cât sunt mai departe de guvernare propun soluţii psihedelice, dar absolut mincinoase şi imposibil de pus în practică.Ei ştiu foarte bine asta, dar nu este prima oară când politicienii mint păstrându-şi mimica neschimbată. Oriunde în lume, mereu, politicienii promit marea cu sarea până se văd aleşi iar apoi…Dumnezeu cu mila.
Unul dintre candidaţii la preşedenţie, pe când dorea să fie ales primar al capitalei a promis desfiinţarea unor anumite parcări. Miracolul a durat cîteva luni, apoi le-a refăcut sub aceeaşi titulatură şi mai mult decât atât a făcut contracte cu două firme care patrulează non-stop pe străzile inţesate de maşini ale Bucureştiului şi fără parcări şi ridică autoturisme, pe care apoi le depozitează în Afumaţi sau aproape de Giurgiu. Proprietarul, după şocul de a nu-şi găsi maşina şi fără nici o notificare despre respectiva manevră, trebuie să meargă într-una din aceste două locaţii, după cum îi este soarta şi norocul: taxa de depozitare este de 500ron sau respectiv 1000ron şi se măreşte cu fiecare zi de întârziere.
Pentru 2010 se promit câte în lună şi în stele, nimic însă nu poate fi adevărat. Va fi doar mai rău, căci vom avea de plătit şi datoriile făcute în 2009. Bugetarii vor fi şi mai rău loviţi, aşa au fost şi în alte ţări înaintea noastră, problema este că sunt luaţi de guvernanţi ca un tot unitar, fără a discerne diferitele categorii. Printre bugetari există şi medici şi profesori care au salarii mizerabile. În urmă cu vreo două săptămâni vorbeam cu o prietenă , medic rezident, care are în mână exact acelaşi salariu ca şi mine: 800ron. Unde mai putem noi scădea? Şi am privit cu stupoare greva de la metrou care a paralizat tot oraşul , pentru ceea ce mie mi se pare o extravaganţă în acest moment când toată ţara este într-o asemenea criză , când atâtea categorii de oameni abia o duc de pe azi pe mâine. Această grevă a dat în guvernanţi sau în conaţionali? Dacă medicii de la urgenţă ar face acelaşi tip de grevă de la 4 la 16? Mulţi medici au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou şi … munca lor zilnică inseamnă să salveze vieţi omeneşti. Educatorii, învăţătorii, profesorii…ne formează copiii. Şi toţi au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cultură, dar cine se mai preocupă de o mână de oameni?
Ceea ce nu-mi place mie în tot acest circ preelectoral este că ni se aruncă gogoşi de către cei mai mulţi candidaţi, care ne iau de proşti cu aceste planuri fanteziste ale lor despre cât de bine ne vom redresa economic în 2010, contrar căderii mondiale. „Piticii sovietici sunt cei mai înalţi pitici din lume.” Aşa şi noi cu ridicarea economică din 2010!
Ioana Maria Lupaşcu
MAY 31
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
În Italia sunt numiţi “figli d’arte”… Pe de o parte avantajaţi, dar pe de alta într-un mare dezavantaj şi ambele poziţii din acelaşi motiv: numele ilustru pe care îl poartã. Rareori fiul se ridicã la nivelul celebrului sãu predecesor. Uneori în actorie se mai întâmplã: Jane-Peter Fonda, Oana- Amza Pellea chiar şi în operã: Irina-Dan Iordãchescu sau picturã: Bruegel tatãl şi fiul, dar arareori asta se întâlneşte în muzicã, literaturã, poezie sau balet. O micã excepţie totuşi mi s-a ivit în minte: Constantin Noica spunea referindu-se la fiul sãu, monahul Rafail Noica “ mã simt ca o gãinã care a clocit un ou de raţã.”
Igor Oistrach, un mare violinist dar nicidecum mãcar aproape de legendarul sãu tatã, David, era copleşit de umbra imensitãţii carierei pãrintelui sãu şi mereu disperat cãci cu oricine se întâlnea, acesta nu-i vorbea decât de tatãl sãu. Pentru Valery, fiul lui Igor, lucrurile au stat şi mai dramatic, mai ales cã era un violinist indeajuns de mediocru.
Pe de o parte pãrinţii aleg ca copiii sã-i urmeze pentru cã existã o comoditate a cunoaşterii profesiei, a lumii muzicienilor, o comoditate a relaţiilor şi a înlesnirii începutului de carierã. Dar pe de altã parte mãsura judecãţii este mai asprã, presiunea care cade pe umerii juniorului este foarte mare, cãci peste tot în spatele lui se şopteşte “ cântã pentru cã îl cheamã cum îl cheamã. Dacã n-ar fi fost ta-su mare, n-ar mai cânta.”
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
Leave a Comment
O iarnã grea
MAY 8
Posted by romaniaincontact
Iarna nu-i ca vara, spunea cineva şi România nu-i ca Suedia ar afirma oricine, cu aceeaşi fireascã şi precumpãnitoare dreptate. Şi totuşi, dupã discuţia pe care am avut-o de curând cu un suedez, aş putea susţine cã puţine sunt de fapt diferenţele între frumoasa ţarã nordicã şi patria noastrã.
Nu de mult am avut minunata experienţã ca la Târgu Mureş sã interpretez împreunã cu orchestra filarmonicã târgumureşanã Concertul Imperial de Beethoven sub bagheta unui dirijor extraordinar : Mika Eichenholz. În cele douã zile de repetiţii am avut câteva rãstimpuri pentru a schimba douã-trei cuvinte şi deşi maestrul îmi povestea despre ţara sa, pãrea ca vorbeam cu un român. Ca şi noi, tocmai ieşiserã dintr-o iarnã grea cu multã zãpadã, troiene şi temperaturi de pânã la -20 de grade Celsius. Toate acestea amorţiserã circulaţia iar datoritã apei lãsatã de topirea zãpezii au fost inundaţii şi chiar metroul din Stockolm oprit câteva zile! Faptul a nemulţumit şi cãlãtorii dar şi pe cei care lucrau la metrou, cãci nu şi-au primit salariile !!! Ţurţurii care atârnau la tot pasul de acoperişuri periclitau viaţa trecãtorilor , ceea ce a dus la alte proteste şi scandaluri. Tot ce auzeam îmi suna atât de cunoscut. Nu? Înţelegãtor şi fãrã obişnuitele furii româneşti , maestrul mi-a relatat cum autoritãţile au fost surprinse de cantitatea mare de zãpadã şi curãţarea strãzilor a fost defectuoasã.Wow; acesta a fost şi leitmotivul iernii româneşti !
Apoi am trecut la sistemul politic şi economic , care se presupune a fi ideal în Suedia .Iatã cã … not anymore. Criza a ajuns şi acolo, salariile au scãzut, şomerii s-au înmulţit, preţurile au crescut. Pentru a nu ştiu câta oarã am avut un interlocutor care mi-a împãrtãşit întru totul ideea cã democraţia este o utopie , absolut imposibil de aplicat iar lipsa autoritãţii duce la haos şi nu la egalitate, care este o altã utopie. Şi din una in alta am ajuns fireşte la muzicã , orchestre şi sistemul suedez, care de câţiva ani începe sã se aplice şi în România şi cam în toatã lumea şi anume acela cã ansamblul capãtã din ce în ce mai mare putere; dirijori-tirani precum Karajan, Toscanini, Celibidache deşi mari personalitãţi muzicale nu ar mai avea nici o şansã în faţa unei orchestre din ziua de azi. Din multe puncte de vedere creşterea puterii ansamblului este un fapt pozitiv, însã poate uneori ar fi necesar un manager cu autoritate şi putere decizionalã realã. Totuşi atunci când orchestra refuzã un dirijor, chiar bun, pentru cã este exigent nu este bine, dar şi când conducerea impune un dirijor incompetent dar cu relaţii nici atunci nu este bine. Cumva asemenea situaţii sunt aplicabile oricãrui domeniu.
Şi trãgând linie, mi-am repetat ceea ce am descoperit de multã vreme tot locuind în diverse ţãri: probleme sunt peste tot destul de asemãnãtoare, dar numai noi ne-am învãţat ca în loc sã gândim pozitiv, tolerãm strãinilor orice şi aruncãm cu noroi în ai noştri!
Ioana Maria Lupascu
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: concert, iarna, Mika Eichenholz, orchestra, romania, suedia
PORTRETUL IMAGINAR AL UNUI FIU DE MUZICIAN
MAR 9
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
În Italia sunt numiţi “figli d’arte”… Pe de o parte avantajaţi, dar pe de alta într-un mare dezavantaj şi ambele poziţii din acelaşi motiv: numele ilustru pe care îl poartã. Rareori fiul se ridicã la nivelul celebrului sãu predecesor.
Uneori în actorie se mai întâmplã: Jane-Peter Fonda, Oana- Amza Pellea chiar şi în operã: Irina-Dan Iordãchescu sau picturã: Bruegel tatãl şi fiul, dar arareori asta se întâlneşte în muzicã, literaturã, poezie sau balet. O micã excepţie totuşi mi s-a ivit în minte: Constantin Noica spunea referindu-se la fiul sãu, monahul Rafail Noica “ mã simt ca o gãinã care a clocit un ou de raţã.”
Igor Oistrach, un mare violinist dar nicidecum mãcar aproape de legendarul sãu tatã, David, era copleşit de umbra imensitãţii carierei pãrintelui sãu şi mereu disperat cãci cu oricine se întâlnea, acesta nu-i vorbea decât de tatãl sãu. Pentru Valery, fiul lui Igor, lucrurile au stat şi mai dramatic, mai ales cã era un violinist indeajuns de mediocru. Pe de o parte pãrinţii aleg ca copiii sã-i urmeze pentru cã existã o comoditate a cunoaşterii profesiei, a lumii muzicienilor, o comoditate a relaţiilor şi a înlesnirii începutului de carierã. Dar pe de altã parte mãsura judecãţii este mai asprã, presiunea care cade pe umerii juniorului este foarte mare, cãci peste tot în spatele lui se şopteşte “ cântã pentru cã îl cheamã cum îl cheamã. Dacã n-ar fi fost ta-su mare, n-ar mai cânta.” De multe ori nu e adevãrat, dar tot la fel de multe ori … este 100% real.
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
Leave a Comment
Îndreptar artistic
MAR 2
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupascu
Cu ceva timp în urmã am dat din întâmplare la televizor peste un interviu cu Johnny Rãducanu. Marele nostru jazzman era ca de obicei haios şi plin de glume, dar de aceastã datã un pic mai grav şi mai profund decât în alte ocazii, dezamãgit de lumea şi de societatea actualã , de felul cum lucrurile şi valorile o iau la vale la nivel mondial.
Viaţa de astãzi vãzutã prin prisma celui educat în bunul simţ al primei jumãtãţi a secolului trecut este absolut jenantã. Am rezonat întru totul cu ceea ce am auzit, însã cu douã aspecte am fost în mod special atât de alãturi cu gândirea domniei sale.
J.R. povestea cu tristeţe cum acasã nu poate cânta la pian, cãci îi bat vecinii în ţeavã, cum îşi ţine pianul învelit în pãturi încât acesta abia se aude şi atunci m-am uitat şi eu cu aceeaşi suferinţã la pianina mea , care se sufocã sub pãturi şi perne. Mi-am adus aminte de câte ori a venit poliţia la uşa mea şi asta nu în orele de linişte pe care le respect mereu, ci în celelalte când unul bate un cui, altul pune gresie, doar eu nu puteam sã ating instrumentul meu, cum au luat de fiecare data declaraţii de la vecini dacã sunt sau nu deranjaţi de sunetul pianului meu.
Toate acestea din cauza unei tinere de calitate umanã îndoielnicã nou venitã în bloc şi care de câte ori mã aude cântând mã reclamã la 112. Mi-am adus aminte şi de o altã perioadã, în alt bloc unde am locuit, unde situaţia degenerase atât de rãu, încât primeam de la un vecin scrisori şi telefoane de ameninţare, cã va fi foarte rãu de mine dacã nu încetez sã mai cânt la pian . Mult mai târziu am aflat cã aceste acţiuni erau o acoperire a dorinţei sale de a mã face sã mã mut , vânzând ideal lui apartamentul. Dar… cam aceasta este condiţia artistului de astãzi… READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: artist, jazz, Johnny raducanu, pian, studiu
satul lui lefter
FEB 6
Posted by romaniaincontact
Text & foto: Andrei Lefter – Corespondent din Romania
Cand spui sat automat te gandesti la traditii, simplitate, mestesuguri, comuniune cu natura. Oamenii de la sat traiesc in stransa intelegere cu natura, insa de multe ori sunt la cheremul ei. Vremurile nu-i iarta, tehnologizarea vine peste ei, iar ei nu se pot opune… Lucrurile facute pentru a le usura munca de cele mai multe ori ii incurca sau le creeaza alte probleme.
Traditiile pastreaza vie identitatea poporului nostru, dar pentru cat timp? Cat vor mai rezista pana cand vor fi inghitite de globalizare? Daca nu vor disparea atunci sigur se vor transforma, se vor moderniza, poate atat de tare incat nu vom mai sti de unde am plecat.
Romania a incercat industrializarea fortata, transformand sate intregi in…sate cu blocuri. Au fost ridicate fabrici si multi oameni, au fost “obligati” de serviciu sa se stramute si sa-si intemeieze familii in zona. Taranii s-au mutat la bloc, insa multi nu si-au uitat indeletnicirile: continua sa creasca gaini, porci sau sa fie posesori de caruta cu cal.
Blocurile au fost facute in graba, fara utilitati si confort: cuburi de beton rece puse unul peste altul. Oamenii si-au construit sobe si fac ciorba la aragazul cu butelie. In zilele de sarbatoare gratarul se aprinde pe balcon.
Oamenii nu mai au pamanturi, le-au dat in arenda sau le-au vandut. Costurile au depasit cu mult profitul detinerii unor astfel de mosii. Animale nu mai cresc cum obisnuiau odinioara, sunt costisitoare, mananca mult iar carnea se gaseste si la supermarket. Unii mai tin gaini si cate un porc, asa ca sa aiba ocupatie.
Caii sunt scumpi si nu se merita sa ai, mai bine iti iei un ATV, merge mai bine pe camp si chiar pe aratura. Cei care mai au pamant oricum nu mai folosesc cai la arat, exista utilaje pe care le platesti cu banii de subventii, asta daca mai si vin de la stat. Pe soselele nationale accesul carutelor este interzis, asa ca atelajul este inutil.
Multi tarani s-au orientat spre indeletniciri mai putin obisnuite: si-au deschis crescatorii de melci, struti sau pasari ornamentale. Sunt mai cautate decat carnea de pui de curte sau cea a porcului de gospodarie. Acum porcii se cresc in ferme detinute de cetateni straini sau facute cu bani europeni.
Satele de la munte sunt mai ferite de saltul tehnologic, decat cele de campie sau deal. Acolo, in afara de exploatari forestiere si oierit nu prea ai ce face. Padurile sunt deja cumparate de baroni locali sau baroni ai padurilor iar transhumanta a fost “aproape interzisa” (se poate face, dar in conditii stricte si greu de indeplinit de catre un cioban simplu). Ar mai fi si fondul de vanatoare, dar indelitnicirea de vanator e din ce in ce mai rara in randul taranilor simpli. Oamenii s-au adaptat timpurilor si si-au deschis pensiuni. Au inceput cu o casa batraneasca si prin ospitalitate si cu multa munca au reusit sa-si extinda afacerea de familie si sa primeasca cereri din toata lumea pentru relaxare si buna dispozitie.
Pentru satele de deal exista exploatarile viticole, unde strugurii se vand la preturi derizorii. Taranii sunt trasi pe sfoara de bisnitarii care le culeg viile la preturi de nimic. De vin se mai ocupa cei mai tineri sau in putere. Vinul de la sosea insa, este doar o alta smecherie care aduce profit prin vanzarea apei cu gust de vin si culoare indoielnica.
Olaritul, impletitul, cusutul, lucrul la gherghef, tamplaria sunt traditii ramase prin cartile de istorie si prin vreun catun, acolo unde un batran ai carui copii au plecat de mult in Italia inca mai inmoaie lut, iar o batrana fara nepoate inca impleteste un ilic.
Romania n-are argicultura si nici industrie. Are in schimb servicii si spatii rezidentiale. E ceva ciudat in toata treaba asta. Si totusi continua sa existe pe harta.
Sufletul Romaniei este la sat. De aici a inceput totul. O mare parte a locuitorilor din capitala sunt bucuresteni de prima sau de a doua generatie. Multi provin de la sate.
Ca Romania sa renasca trebuie sa pornim de la baza, de la sat. Acolo sunt resurse neexploatate si pretioase. Nu mai e suficient sa stai in capitala si sa astepti sa-ti vina oamenii din provincie, bucurestenii trebuie sa mearga in provincie si sa ridice stacheta. Sa modernizam satul, dar sa o facem pe o baza solida.
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
3 Comments
Tags: traditii, romania, popor, sat, valoare, simplitate, mestesuguri, natura, tehnologizare, tarani
Teama de 2012
JAN 17
Posted by romaniaincontact
Text: Ioana Maria Lupaşcu
Temem ceea ce nu cunoaştem, ne este fricã de necunoscut. Omenirea se teme de sumele rotunde, mai ales când sunt şi câţiva indivizi care prevãd diverse catastrofe apocaliptice. A fost anul 1000. Apoi 2000. Urmeaza 2012. Calendarul mayaş se opreste aici, Nostradamus de asemenea a anunţat sfârşitul lumii la finele lui 2012. De-alungul istoriei, acest sfârsit hotãrât fatidic la o datã sau la alta a tot fost semnalizat, dar toate aceste premoniţii au fost eronate. Şi este firesc sã fie aşa. Apocalipsa spune clar cã nici mãcar îngerii sau sfinţii nu cunosc data sfârşitului lumii, doar Dumnezeu singur o ştie.
Aceste înspãimântãtoare anunţuri sunt fãcute fie de nebuni deliranţi, fie pe baza unor calcule ori de cãtre clarvãzãtori sau vrãjitori. Întrebarea este cine este cel care le relevã acestora momentele din viitor? Heraclit este cel care a spus-o primul şi anume cã de când existã acest univers, totul se bazeazã şi este construit pe contradicţii: mare-mic, urât-frumos. La cea mai largã scarã posibilã, dacã îl admiţi pe unul, accepţi automat şi existenţa celuilalt, deşi evident crezi doar în unul dintre ei, cãci nu poţi sluji la doi stãpâni. Aşa cum existã Dumnezeu, existã şi diavol, dar cel din urmã nu este antiteza Domnului, cãci nu au puteri egale, el poate face doar ceea ce îi este îngãduit de Dumnezeu sã facã .
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
1 Comment
Tags: 2012, Biblia, clarvazatori, Nostradamus, previziune, sfarsitul lumii, teama, vrazitori
Sunt concursurile un rãu necesar?
JAN 3
Posted by romaniaincontact
Pânã la un punct, pânã la o anumitã vârstã da, totul e sã ştii sã te opreşti la timp. Chiar şi când eşti elev, sã aduni premii la concursuri nesemnificative şi fãrã pretenţii nu stiu la ce ajutã. Competiţia obisnuieşte cu scena, cu presiunea, îţi permite sã cunoşti profesionişti şi sã auzi pãrerile lor, sfaturile lor, îţi dai seama de nivelul tãu în comparaţie cu al celorlalţi sau cum s-ar zice mai simplu, cam cum şi pe unde stai.
Concursurile care ajutã sunt cele de la un anumit nivel în sus de cel puţin trei etape, ideal cu concert cu orchestra în finalã, astfel experienţa devine completã. Participarea şi pregãtirea sunt tot la fel de importante precum rezultatul. Ceea ce duce la dezvoltarea unui tânãr viitor muzician sunt orele lungi de studiu petrecute pentru învãţarea unui repertoriu mare şi nou, capacitatea de a ţine apoi în mânã acea cantitate mare de piese şi prezentarea lor ulterioarã în public, fãrã timp prea mult de pregãtire între etapele concursului, în atmosferã de presiune, obosealã , încordare.
Cântatul de consurs difera de cel de concert. Publicul vine sã se bucure de muzicã, pe când juriul vâneazã greşeli; este datoria lor sã o facã, altfel cum ar departaja concurenţii? Niciodatã nu poţi sã ştii dinainte ce pãrere va avea juriul de interpretarea ta. De cele mai multe ori calea academicã este şi cea mai sigurã, dar alteori originalitatea şi cântatul de tip solistic primeazã. Delimitãrile şi limitele sunt foarte fine, lasând loc subiectivismului şi adesea şi nedreptãţilor, care în zilele noastre vin la pachet cu viaţa competiţionalã….
Ioana Maria Lupaşcu
READ THE REST OF THIS ENTRY →
Posted in Editorial
2 Comments
Tags: competitie, concurs, performanta, premiu, public
Balaurul cu 7 capete
DEC 16
Posted by romaniaincontact
Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti, spune o vorbă din popor. După 20 de ani, aşa cum a prezis Silviu Brucan, românii au fost în sfârşit gata să lase comunismul să moară, dar iată că el nu se lasă omorât cu una cu două. Ne-a venit pe cap nedorit, nechemat şi s-a instalat prin fraudă şi prin forţă. A avut de partea sa idealiştii, interesaţii, jigodiile şi lichelele. Primii au înfundat puşcăriile odată ce sistemul s-a instalat şi nu mai avea nevoie de patosul lor sincer şi naiv. Erau periculoşi pentru credinţa lor adevărată şi sufletul lor curat. Ceilalţi au văzut oportunitatea creeată de principiul scoală-te tu să mă aşez eu. Totuşi cu toată brutalitatea şi viclenia , cu tot NKVD-ul, cu toate hotărârile luate de alţii la împărţirea hărţii, sunt sigură că acest sistem nu s-ar fi putut instaura în România decât dacă apărarea ar fi fost decimată. Şi aşa a şi fost. Pe de o parte cei mai mari duşmani ai comuniştilor erau deja slăbiţi de mult şi torturaţi în închisori, Armata Română decimată prin înşelăciune in Rusia, iar organizatorul rezistenţei române împuşcat. Au urmat mulţi ani de teroare, foamete, moarte, tortură, sistemul a triumfat.
Şi a venit 1989 şi mulţi naivi au crezut că am scăpat. Sistemul rămăsese, continuatorii săi fuseseră şcoliţi în vechea pedagogie sovietică, doar că masca era mai fardată, mai pudrată, iar mănuşile erau făcute din catifea. Totuşi la doar câteva luni după ce timişorenii şi-au dat suflarea pentru libertate şi o viaţă fără comunism, bucureştenii au avut aceeaşi soartă, în trei zile de teroare şi genocid public, pentru vina de a scanda acelaşi ”Jos comunismul”.
Anii au trecut, alegeri după alegeri, schimbări mai mici sau mai mari, această plagă a rămas întinsă peste ţară şi peste minţile oamenilor. Muncitorii de la IMGB – „noi muncim, noi nu gândim”, oamenii de bine – „ noi nu ne vindem ţara”, fetele de la APACA, gospodinele care aplaudau „plantarea trandafirilor” în Piaţa Universităţii s-au modernizat, au devenit nemulţumiţi de ţara lor şi au luat drumul străinătăţii sau au rămas să bombănească acasă regretând cu nostalgie trecutul. Cu chiu cu vai au trecut cei 20 de ani profetic anunţaţi de Silviu Brucan, care fireşte că s-a dovedit a avea dreptate, căci…ştia el bine ce ciumă a adus în această patrie pe tancurile pe care a venit.
Când acest monstru s-a simţit puţin înţepat şi-a adunat toate forţele şi toţi s-au grupat într-o uimitoare alianţă, proiectând pe scena politică şi socială românească o premieră de toţi contra unu. Şi acel unu a câştigat contra tuturor. A câştigat învingând sistemul…cei 20 de ani au trecut. Deşenţarea indecentă care a urmat nu a avut margini căci sistemul care ştie doar să se impună prin forţă şi înşelăciune nu acceptă şi nu înghite înfrângerea. Penibilul fiecărei declaraţii nu era întrecut decât de neruşinarea de a afecta în asemenea măsură ţara, populaţia, economia şi imaginea noastră. Culmea, toate acestea în apropierea comemorării a 20 de ani din 89, când au murit atâţia oameni. Şi au murit nu ca un Escu să fie înlocuit cu alt Escu, în rest toate să rămână cam la fel, ci au murit din disperarea de a fi sufocaţi sub cizma sovietică, pentru a scăpa de un regim canceros. Românii nu sunt armata-carne de tun, privată şi gratuită a nimănui. Mă gândesc la ceea ce spunea Jefferson: „Poţi minţi pe toată lumea o parte din timp, poţi minţi o parte a lumii tot timpul, dar nu poţi minţi pe toată lumea tot timpul”!
Ioana Maria Lupascu
Posted in Editorial
4 Comments
Publicitatea este cheia
DEC 10
Posted by romaniaincontact
Câteva sunt elementele care fac ca un concert sã fie interesant pentru public, fãrã sã punem la socotealã orchestra care este stabilã într-un oraş. Acestea ar fi : dirijorul, solistul, programul. Totuşi mai este ceva, care aparent ţine de epoca modernã; publicitatea şi marketingul.
Mozart adesea se promova singur stând în faţa sãlii de concert şi anunţându-şi spectacolul pentru a aduce lume cât mai multã înãuntru. Atunci nici nu existau alte mijloace, dar astãzi posibilitãţile sunt multiple. O filarmonicã este obligatã ca pentru concertele normale din stagiune sã foloseascã pentru afişe doar spaţiile oferite de primãrie iar bugetul pentru publicitate este în genere destul de mic, dar desigur nimeni nu cenzureazã creativitatea si interesul de a face un afiş sã fie cât mai atractiv. Urmeazã internetul, ziarele, radioul şi televiziunea. Aproape toate filarmonicile au câte un site al lor pe care anunţã programul stagiunii şi pentru melomanii obişnuiţi asta ar fi suficient, nu însã şi pentru publicul larg.
Anunţurile la Radio România ( cãci posturile particulare nu prea vor sã aibã a face cu muzica clasicã) şi în registrele locale gratuite tip Şapte Seri sunt folositoare, dar iarãşi nu suficiente. Dovada clarã o face desfãşurarea imensã de forţe de promovare de la Festivalul Enescu, care umple pânã la refuz întotdeauna sãlile de concert cu public. Şi am ajuns la adevãratele motoare de promovare: ziarele, radiourile private şi mai ales televiziunile. Orice om de televiziune va spune cã aceastã promovare a genului nu se face, cãci cultura, muzica clasicã nu fac rating.
Gustul publicului larg care aduce acest rating este educat exact de televiziune. Şi aşa se închide cercul, dar în loc sã se urce, se coboarã din ce în ce mai jos.Cam în toate ţãrile occidentale se transmit sãptãmânal concerte la televizor şi nu doar pe posturi gen TVR Cultural care are un target limitat, deja amator de muzicã de calitate. Chiar şi în Turcia concertele orchestrelor din oraşele mari se transmit pe micile ecrane. Existã filarmonici în care directorii şi-au dat interesul şi s-au zbãtut sã creeze o legãturã cu televiziunile locale şi anumite concerte sã fie date pe post: Satu Mare , Cluj , Târgovişte, pentru a da doar câteva exemple. Şi desigur au gãsit deschidere şi din partea conducerii respectivelor televiziuni. Este minunat, dar nu de ajuns.
Promovarea de care ar avea nevoie muzica clasicã stã în mâinile posturilor naţionale, fie ele private sau de stat. Şi aici se închid porţile. Acele elemente de care spuneam la început: dirijorul, solistul, programul sunt valorificate doar prin promovarea întregului eveniment şi creearea interesului publicului. Cred cã instituţiile de culturã fac mult în marea lor majoritate şi adesea ar face mai mult dacã ar putea. Mingea rãmâne ridicatã la fileul mediei şi aşteaptã cam de imediat dupã Revoluţie sã fie jucatã.
Ioana Maria Lupaşcu
Posted in Editorial
Leave a Comment
PROMISIUNI ŞI GREVE
NOV 20
Posted by romaniaincontact
Haosul dinaintea acestor alegeri pare a fi o noutate prin amploarea pe care a luat-o, dar de fapt este doar o părere. Tindem să uităm repede. Cum a fost oare înainte de mai 1990? Măcar acum nu se măcelăreşte lumea pe stradă şi dreptul la opinie, cuvânt sau replică este liber şi nesancţionat. Ascult cu uimire promisiunile electorale ce seamănă uimitor de bine cu cele dinaintea alegerilor parlamentare din 2008, când toate partidele se băteau cu pumnii în piept că România nu va fi atinsă de criză. Era o iluzie halucinogenă. Când toată lumea a fost lovită cum era ca doar România să fie ocolită? Criza a ajuns la noi mult timp după ce populaţia a început să se isterizeze, mult după ce jurnalele de televiziune vorbeau numai despre asta. Apoi când restul ţărilor continuau coborârea, noi vorbeam deja de creştere. Ei, cât de copilăros să fii să crezi aşa ceva? Ceea ce am văzut în Italia in primăvara lui 2009 a ajuns la noi abia prin octombrie. Din primăvară, în Italia a continuat scăderea şi încă nu se vede clar capătul de jos. Va urma şi la noi coborârea.
Acum vin din nou alegeri. Care mai de care, candidaţii promit un 2010 pe plus, cu strategii uluitoare si fanteziste pentru ieşirea din criză. Minciuni sfruntate. Este imposibil! Economia este pe minus, nu avem producţie, nu avem export, aproape totul importăm şi o facem scump. Am ascultat proiectele diferiţilor candidaţi şi toţi, mai ales cu cât sunt mai departe de guvernare propun soluţii psihedelice, dar absolut mincinoase şi imposibil de pus în practică.Ei ştiu foarte bine asta, dar nu este prima oară când politicienii mint păstrându-şi mimica neschimbată. Oriunde în lume, mereu, politicienii promit marea cu sarea până se văd aleşi iar apoi…Dumnezeu cu mila.
Unul dintre candidaţii la preşedenţie, pe când dorea să fie ales primar al capitalei a promis desfiinţarea unor anumite parcări. Miracolul a durat cîteva luni, apoi le-a refăcut sub aceeaşi titulatură şi mai mult decât atât a făcut contracte cu două firme care patrulează non-stop pe străzile inţesate de maşini ale Bucureştiului şi fără parcări şi ridică autoturisme, pe care apoi le depozitează în Afumaţi sau aproape de Giurgiu. Proprietarul, după şocul de a nu-şi găsi maşina şi fără nici o notificare despre respectiva manevră, trebuie să meargă într-una din aceste două locaţii, după cum îi este soarta şi norocul: taxa de depozitare este de 500ron sau respectiv 1000ron şi se măreşte cu fiecare zi de întârziere.
Pentru 2010 se promit câte în lună şi în stele, nimic însă nu poate fi adevărat. Va fi doar mai rău, căci vom avea de plătit şi datoriile făcute în 2009. Bugetarii vor fi şi mai rău loviţi, aşa au fost şi în alte ţări înaintea noastră, problema este că sunt luaţi de guvernanţi ca un tot unitar, fără a discerne diferitele categorii. Printre bugetari există şi medici şi profesori care au salarii mizerabile. În urmă cu vreo două săptămâni vorbeam cu o prietenă , medic rezident, care are în mână exact acelaşi salariu ca şi mine: 800ron. Unde mai putem noi scădea? Şi am privit cu stupoare greva de la metrou care a paralizat tot oraşul , pentru ceea ce mie mi se pare o extravaganţă în acest moment când toată ţara este într-o asemenea criză , când atâtea categorii de oameni abia o duc de pe azi pe mâine. Această grevă a dat în guvernanţi sau în conaţionali? Dacă medicii de la urgenţă ar face acelaşi tip de grevă de la 4 la 16? Mulţi medici au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou şi … munca lor zilnică inseamnă să salveze vieţi omeneşti. Educatorii, învăţătorii, profesorii…ne formează copiii. Şi toţi au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cultură, dar cine se mai preocupă de o mână de oameni?
Ceea ce nu-mi place mie în tot acest circ preelectoral este că ni se aruncă gogoşi de către cei mai mulţi candidaţi, care ne iau de proşti cu aceste planuri fanteziste ale lor despre cât de bine ne vom redresa economic în 2010, contrar căderii mondiale. „Piticii sovietici sunt cei mai înalţi pitici din lume.” Aşa şi noi cu ridicarea economică din 2010!
Ioana Maria Lupaşcu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)